CIVILIZÁ vb. I. tr., refl. A duce (un individ, o formație socială) la civilizație, a face să devină sau a deveni civilizat. [< fr. civiliser]. verb tranzitivciviliza
CIVILIZÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni civilizat. (< fr. civiliser) verb tranzitivciviliza
civilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 civilizeáză verb tranzitivciviliza
civiliza v. a face sociabil, a îmblânzi moravurile. verb tranzitivciviliza
CIVILIZÁ, civilizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni civilizat. – Din fr. civiliser. verb tranzitivciviliza
CIVILIZÁ, civilizez, vb. I. T r a n z, A duce (un individ sau un grup social) la civilizație, a face să ajungă civilizat. verb tranzitivciviliza
*civilizéz v. tr. (fr. civiliser). Fac civil (sociabil), cĭoplesc: a civiliza un popor. verb tranzitivcivilizez
civiliza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)civiliza | civilizare | civilizat | civilizând | singular | plural | ||
civilizând | civilizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | civilizez | (să)civilizez | civilizam | civilizai | civilizasem | |
a II-a (tu) | civilizezi | (să)civilizezi | civilizai | civilizași | civilizaseși | ||
a III-a (el, ea) | civilizează | (să)civilizai | civiliza | civiliză | civilizase | ||
plural | I (noi) | civilizăm | (să)civilizăm | civilizam | civilizarăm | civilizaserăm | |
a II-a (voi) | civilizați | (să)civilizați | civilizați | civilizarăți | civilizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | civilizează | (să)civilizeze | civilizau | civilizară | civilizaseră |