ciurel definitie

1) cĭurél m., pl. eĭ. Mold. Iron. Dancĭ, copil de Țigan. substantiv neutrucĭurel

2) cĭurél n., pl. e. Olt. Cĭur mic de cernut făina. substantiv neutrucĭurel

ciurél s. n., pl. ciuréle substantiv neutruciurel

CIURÉL, ciurele, s. n. Diminutiv al lui ciur. – Ciur + suf. -el. substantiv neutruciurel

CIURÉL, ciurele, s. n. Ciur mic; sită. Dumitrache... umplea ciurelul de urzici. STANCU, D. 6. ◊ Cantitate de lucruri cîtă încape într-o sită. Cît îți dă omul. de oaie ? -... Doi poli și-un ciurel de mălai. PREDA, Î. 146. Avem un ciurel de făină în casă. Face mama colaci. STANCU, D. 96. substantiv neutruciurel