reduceri si promotii 2018
Definitie ciupercă - ce inseamna ciupercă - Dex Online

ciupercă definitie

ciupércă (ciupérci), s. f.1. Plantă inferioară, lipsită de clorofilă, de obicei în formă de pălărie cărnoasă cu picior. – 2. (Arg.) Pălărie. – Mr. peciurcă, megl. cinciupercă. Bg., sb. pečurka, cu aceeași metateză ca în bg. čepurka, mag. csepérke (Cihac, II, 492; Philippide, Principii, 140; Conev 43; Iordan, Dift., 95). substantiv feminin ciupercă

ciupercă, ciuperci s. f. (glum.) pălărie. substantiv feminin ciupercă

ciupercă f. familie de plante criptogame cari cresc repede: unele dintr’însele sunt bune de mâncat, iar altele veninoase: jaf (pagubă) în ciuperci, atâta rău! [Ung. CSEPÉRKE (cf. picioarcă)]. substantiv feminin ciupercă

cĭupércă f., pl. ĭ (ung. cseperke, csiperke, csöp;orke și csuporka, ceh. pečarka, pečirka, sîrb. bg. péčurka și čépurka, d. vsl. pešti-pekon, a coace. V. pitarcă). O plantă criptogamă de forma uneĭ umbrele (agáricus). Fig. Iron. Pălărie moale. Revistă orĭ gazetă proastă. Pagubă (orĭ jaf) în cĭupercĭ, pagubă de lucrurĭ fără valoare. A răsări ca cĭupercile după ploaĭe, se zice despre revistele și ziarele proaste care apar și dispar răpede [!]. – În Btș. Dor. Bucov. cĭuparcă, pl. -ărcĭ, în Dolj cĭupearcă, pl. -ercĭ. Îs multe felurĭ de cĭupercĭ (burețĭ, ghebe, hribĭ, opinticĭ, rîșcovĭ, zbîtcĭogĭ ș. a.), unele bune de mîncat, altele veninoase. În caz de otrăvire, pînă la venirea mediculuĭ, trebuĭe să ĭeĭ un vomitiv, nu purgativ, și să te fereștĭ de a bea oțet, eter saŭ apă sărată, care răspîndesc otrava în trup. substantiv feminin cĭupercă

ciupércă s. f., g.-d. art. ciupércii; pl. ciupérci substantiv feminin ciupercă

CIUPÉRCĂ, ciuperci, s. f. 1. (La pl.) Încrengătură de plante inferioare, lipsite de clorofilă, care trăiesc ca parazite sau ca saprofite și se răspândesc prin spori; (și la sg.) plantă din această încrengătură, de obicei în formă de pălărie cărnoasă cu picior. ◊ Expr. Doar n-am mâncat ciuperci ! = doar n-am înnebunit ! Pagubă-n ciuperci! = nu e nimic, puțin îmi pasă ! 2. Obiect de lemn în formă de ciupercă (1), pe care se întinde ciorapul când se cârpește. ♦ (Ir.) Pălărie veche, adesea mototolită și turtită. 3. (În sintagma) Ciuperca șinei = partea superioară și îngroșată a unei șine de cale ferată, pe care rulează roțile vehiculelor. – Din bg. čepurka, sb. pečurka. substantiv feminin ciupercă

CIUPÉRCĂ, ciuperci s. f. 1. Nume dat unor specii și varietăți de plante criptogame, comestibile sau otrăvitoare, formate dintr-un picior și o pălărie cărnoasă, purtătoare de spori (Agaricus). Dă-mi voie să fac un menu pentru amîndoi. Cunosc toate specialitățile casei. De exemplu... niște ciuperci cu smîntînă. C. PETRESCU, C. V. 64. Sarbezi la față și sbîrciți, de parcă se hrănesc numai cu ciuperci fripte în toată viața lor. CREANGĂ A., 126. După ploaie răsar ciupercile.Expr. (Atîta) pagubă (sau jaf) în ciuperci! = (în ironie) în mare pagubă! nu o nici o pagubă! De m-o răpune și pe mine, atîta jaf în ciuperci; căci n-are cine să plîngă după mine. ISPIRESCU, L. 342. Doar n-am mîncat ciuperci! = doar n-am înnebunit! 2. Obiect de lemn în formă de ciupercă (1) pe care se întinde ciorapul cînd se țese. 3. Fig. (Batjocoritor) Pălărie sau căciulă veche, mototolită și turtită. Ia-ți ciuperca din cap! substantiv feminin ciupercă

a pune ciuperca expr. a se bosumfla. substantiv feminin apuneciuperca

a mânca ciuperci expr. 1. a minți. 2. a fabula. 3. a înnebuni. substantiv feminin amâncaciuperci

pagubă-n ciuperci! expr. (resemnare sau nepăsare pentru o pierdere suferită) nu contează!, n-are importanță! substantiv feminin pagubănciuperci

ciuperca, ciuperchez v. r. (tox.) a consuma substanțe interzise (narcotice, stupefiante); a se droga. verb ciuperca

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ciupercă

ciupercă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciupercă ciuperca
plural ciuperci ciupercile
genitiv-dativ singular ciuperci ciupercii
plural ciuperci ciupercilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z