ciulei definitie

cĭul, -ă adj., pl. m. (sîrb. čula, čulav, cu urechile micĭ. V. cĭulesc. Cu urechile micĭ: oaĭe cĭulă. C´o ureche retezată: cal cĭul. adjectivcĭul

ciul1 (reg.) adj. m., pl. ciuli; f. ciúlă, pl. ciúle adjectivciul

ciul2 s. n., pl. ciúluri adjectivciul

ciul a. 1. cu urechile scurte sau rotunjite (vorbind de oi); 2. se zice (în Vlașca) de boul căruia-i lipsește un corn. [Serb. ČULA]. adjectivciul

CIUL, -Ă, ciuli, -e, adj. (Reg.; despre animale) Care are urechile anormal de mici; care care urechile sfâșiate, rupte; căruia îi lipsește o ureche sau ambele urechi, un corn sau ambele coarne. – Et. nec. adjectivciul

ciuléi s. m., pl. ciuléi, art. ciuléii substantiv masculinciulei

CIULÉI, ciulei, s. m. Mică plantă erbacee cu frunze înguste și țepoase, cu tulpina foarte ramificată și acoperită cu peri (Ceratocapus arenarius).Et. nec. substantiv masculinciulei

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiciulei

ciulei  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciulei ciuleiul
plural ciulei ciuleii
genitiv-dativ singular ciulei ciuleiului
plural ciulei ciuleilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z