reduceri si promotii 2018
Definitie ciudățenie - ce inseamna ciudățenie - Dex Online

ciudățenie definitie

cĭudățénie f. Capriciŭ, extravaganță, bizarerie. – Rar cĭudăție. substantiv feminin cĭudățenie

ciudățénie (-ni-e) s. f., art. ciudățénia (-ni-a), g.-d. art. ciudățéniei; pl. ciudățénii, art. ciudățéniile (-ni-i-) substantiv feminin ciudățenie

ciudățenie f. întâmplare, purtare ciudată. substantiv feminin ciudățenie

CIUDĂȚÉNIE, ciudățenii, s. f. 1. Aspect, caracter ciudat, bizar, curios al unui lucru, al unei atitudini, al unui fenomen etc. 2. (Concr.) Lucru, ființă, întâmplare etc. ciudată. – Ciudat + suf. -enie. substantiv feminin ciudățenie

CIUDĂȚÉNIE, ciudățenii, s. f. 1. Aspect, caracter bizar, neobișnuit, curios al unui lucru, al unei atitudini, al unei purtări etc.; originalitate, curiozitate, particula­ritate. Lăsase foștilor elevi amintirea unui om cu multe ciudățenii și stîngăcii. C. PETRESCU, I. I 12. 2. Lucru ciudat, întîmplare, apariție curioasă; baza­conie, drăcie, comedie. îl privea din tălpi pînă în creștet ca pe o ciudățenie. – Pronunțat: -ni-e. substantiv feminin ciudățenie

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ciudățenie

ciudățenie   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciudățenie ciudățenia
plural ciudățenii ciudățeniile
genitiv-dativ singular ciudățenii ciudățeniei
plural ciudățenii ciudățeniilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z