ciuciulete definitie

zbîrcĭóg (Mold. Trans.) și zmîrcĭóc orĭ smîrcĭóc (Gorj) m. (vsl. *smrŭčokŭ, rus. smorčók, a. î., rudă cu zbîrcesc, smîrcîĭ, smorcăĭ, smîrțog, mîrțoagă și cu bg. bŭrčók, zbîrcitură). Un fel de cĭupercă comestibilă (morchella și gyrómitra saŭ helvella), numită și cĭucĭulete și pup. Iron. A ține nasu zbîrcĭog, a strînge din nas în semn de neplăcere față de locu orĭ de societatea în care te afli (a-țĭ face gura´n creț). V. hrib și rîșcov. substantiv masculinzbîrcĭog

cĭucĭuléte m. (cp. cu ung. csucs, vîrf, și bg. čučulka, moț. V. cĭurcĭulit). Munt. Trans. Zbîrcĭog. Un fel de prăjitură de făină. Cucuruz, fructu braduluĭ. Adv. Ud cĭucĭulete, ud leoarcă, ud pînă la pele [!] (așa în cît [!] haĭnele să stea lipite de trup ca cum ar fi o frunză cĭucĭulită saŭ ca solziĭ pe cucuruzu braduluĭ). – În Arg. ud cĭurcĭumél. substantiv masculincĭucĭulete

ciuciuléte s. m., pl. ciuciuléți substantiv masculinciuciulete

ciuciulete m. ciupercă comestibilă, gălbuie, având un miros slab dar plăcut (Morchella escalenta). [Origină necunoscută]. substantiv masculinciuciulete

CIUCIULÉTE, (1) ciuciuleți, s. m. 1. Ciupercă comestibilă cu pălăria zbârcită, gălbuie sau brună-roșcată, cu piciorul cilindric, alb și gol în interior (Morchella esculenta). 2. (Adverbial, în expr.) A (se) face (sau a fi ud) ciuciulete = a (se) uda (sau a fi ud) până la piele. – Cf. ciuciuli. substantiv masculinciuciulete

CIUCIULÉTE, ciuciuleți, s. m. 1. Boț, cocoloș (de dimensiuni mici). Frecai după legea artei palmă de palmă, iar mămăliga lipită de ele căzu cernindu-se în ciuciuleți uscați și mici. HOGAȘ, M. N. 84. 2.(Adverbial, în expr.) A face (sau a fi ud) ciuciulete = a uda leoarcă (sau a fi ud pînă la piele). Păcat de ei... o să-i facă ploaia ciuciulete. GALACTION, O. I 78. 3. (Popular) Un fel de ciupercă comestibilă cu pălăria zbîrcită (Morchella esculenta); zbîrciog. Am un ciuciu­lete, Șade la perete (Țestul). PĂSCULESCU, L. P. 101. Sub părete Ciuchdete, Cu mustăți În toate părți (Stupul). GOROVEI, C. 360. substantiv masculinciuciulete