Alege sensul dorit: ciubucar -substantiv masculin ciubucar -substantiv neutru

ciubucar definitie

credit rapid online ifn

ciubucár1 (persoană) (fam.) s. m., pl. ciubucári substantiv masculinciubucar

ciubucár2 (unealtă) (pop.) s. n., pl. ciubucáre substantiv masculinciubucar

credit rapid online ifn

CIUBUCÁR, (1) ciubucare, s. n., (2) ciubucari, s. m. 1. S. n. (Pop.) Unealtă de zidărie cu care se fac ciubucele (2). 2. S. m. Fig. (Fam.) Persoană care umblă după ciubucuri (3). – Ciubuc + suf. -ar. substantiv masculinciubucar

CIUBUCÁR1, ciubucari, s. m. (Familiar) Șperțar. substantiv masculinciubucar

cĭubucár n., pl. e. Instrument de făcut cĭubuce pe zidurĭ. substantiv neutrucĭubucar

ciubucar n. unealtă, de tras ciubuce pe zid. substantiv neutruciubucar

CIUBUCÁR, (1) ciubucare, s. n., (2) ciubucari, s. m. 1. S. n. (Pop.) Unealtă de zidărie cu care se fac ciubucele (2). 2. S. m. Fig. (Fam.) Persoană care umblă după ciubucuri (3). – Ciubuc + suf. -ar. substantiv neutruciubucar

CIUBUCÁR2, ciubucare, s. n. (Popular) Unealtă de zidărie, cu care se fac ciubucele (2). substantiv neutruciubucar

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiciubucar

ciubucar  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciubucar ciubucarul
plural ciubucare ciubucarele
genitiv-dativ singular ciubucar ciubucarului
plural ciubucare ciubucarelor
ciubucar  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciubucar ciubucarul
plural ciubucare ciubucarele
genitiv-dativ singular ciubucar ciubucarului
plural ciubucare ciubucarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z