citadin definitie

CITADÍN, -Ă adj. De oraș, al orașului, orășenesc. // s.m. și f. Locuitor al unui oraș; orășean. [< it. cittadino]. adjectiv citadin

CITADÍN, -Ă I. adj. de oraș, orășenesc. II. s. m. f. locuitor al unui oraș; orășean. (< fr. citadin, it. cittadino) adjectiv citadin

citadín adj. m., s. m., pl. citadíni; adj. f., s. f. citadínă, pl. citadíne adjectiv citadin

CITADÍN, -Ă, citadini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Orășenesc. 2. S. m. și f. Orășean. – Din fr. citadin, it. cittadino. adjectiv citadin

CITADÍN, -Ă, citadini, -e, adj. (Franțuzism) De oraș. al orașului, orășenesc. ♦ (Substantivat) Persoană care locuiește în oraș; orășean. adjectiv citadin

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului citadin

citadin   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular citadin citadinul citadi citadina
plural citadini citadinii citadine citadinele
genitiv-dativ singular citadin citadinului citadine citadinei
plural citadini citadinilor citadine citadinelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z