cita definitie
- Vezi aici mai multe sinonimecita
- Vezi aici mai multe rimecita
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuci
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucit
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuta
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuita
-CÍT(Ă) elem. cito-. substantiv feminincită
cî́ta adv. (d. cît). Vest. Cît-va, puțin: am cîta lapte. Se întrebuințează și´n exclamațiunĭ: cîta omu, cîta minciuna, cîta cizmele, ce om mare, ce minciună mare, ce cizme marĭ! A cîta, V. cîtulea. temporarcîta
cî́ță f., pl. e (imit. de la strigătu eĭ). Olt. Pichire, bibilică. temporarcîță
cî́tulea (al), a cî́ta adj. (d. cît). În ce rînd, în ce ordine: Al cîtulea e acest elev? – Al optulea din zece. – Și al cîtelea. temporarcîtulea
píchire și píche (Mold.) și pícură (Bucov.) f., pl. ĭ (d. pic-pic orĭ picat-picat, păcat-păcat, strigătu acesteĭ păsărĭ. Cp. cu it. picchio, cĭocănitoare; rus. pikatĭ, ceh. pikati, a piui). O pasăre galinacee domestică cu penele cenușiĭ închise pătate cu picățele albe rătunde [!] (númida meléagris). Pichirea e mare cît găina și are o creastă foarte dură. Oŭăle eĭ îs mult maĭ dure de cît [!] ale găiniĭ, și de aceĭa se și clocesc în maĭ mult timp (patru săptămînĭ). Ĭa [!] e originară din Africa, dar e aclimatată peste tot pămîntu. În Munt. se numește bibilică, în Olt. cîță, în Bucov. și pantarcă. Spanioliĭ o numesc pintada, adică „pictată”, din cauza regularitățiĭ picățelelor eĭ. După mitologia grecească pichirile-s surorile erouluĭ Meleagru, pe care ele l-aŭ plîns așa de mult la moarte, în cît [!] Diana, de milă, le-a prefăcut în pichirĭ, ĭar picățelele albe și rătunde de pe penele lor reprezentă [!] lacrămile [!] pe care le-aŭ vărsat ele. temporarpichire
CITÁ vb. I. tr. 1. A numi, a indica (pe cineva sau ceva) pentru a întări ceva, pentru a face cunoscut pe cineva sau ceva; a semnala ceva. 2. A reproduce exact spusele sau cele scrise de cineva; a da un citat. 3. A chema (pe cineva) în fața unei instanțe judecătorești printr-o citație. [Cf. lat., it. citare, fr. citer]. verb tranzitivcita
CITÁ vb. tr. 1. a numi, a indica (pe cineva sau ceva) pentru a întări, a face cunoscut; a semnala cuiva. 2. a reproduce exact spusele sau cele scrise de cineva. 3. a chema în fața unei instanțe judecătorești printr-o citație. (< fr. citer, lat. citare) verb tranzitivcita
citá (a ~) vb., ind. prez. 3 citeáză verb tranzitivcita
cità v. 1. a chema să compară înaintea unui tribunal; 2. a raporta un pasaj, dintr’un autor: a cita pe Virgiliu; 3. a semnala, a desemna: a cita ca model. verb tranzitivcità
CITÁ, citez, vb. I. Tranz. 1. A menționa, a indica, a numi pe cineva sau ceva (pentru a face cunoscut, pentru a confirma etc. ceva); a reaminti o faptă, o întâmplare care trebuie să servească de exemplu. 2. A reproduce întocmai ceea ce a spus sau a scris cineva; a da un citat. 3. A chema pe cineva în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală, la un anumit termen, în calitate de parte într-un proces, de martor sau de informator. – Din fr. citer, lat. citare. verb tranzitivcita
CITÁ, citez, vb. I. Tranz. 1. A numi, a indica pe cineva sau ceva (prin scris sau prin viu grai) pentru a face cunoscut, pentru a adeveri, a confirma, a întări ceva; a semnala, a reaminti (o faptă, o întîmplare, un merit) pentru a servi de exemplu. Mi se pare un lucru extraordinar să-l văd pe tata în cartea mea de istorie... Ce ar spune colegii mei, profesorul? Ar începe așa, ca la toate lecțiile: Astăzi vom învăța despreț... și ar cita numele tatei. SAHIA, N. 50. După scena citată, autorul ne arată deodată și adîncimea sa filozofică. GHEREA, ST. CR. I 273. 2. A reproduce întocmai, oral sau în scris (cu indicarea sursei), ceea ce a spus sau a scris cineva; a da un citat. 3. A chema pe cineva în scris să se înfățișeze în ziua hotărîtă înaintea unei instanțe judecătorești. A for, citat ca martor într-un proces. verb tranzitivcita
*citéz v. tr. (lat. citare). Amintesc un text, un autor, o carte. Menționez, semnalez: a fost citat pentru vitejia luĭ. Chem la judecată în calitate de judecător: a cita un martur [!]. verb tranzitivcitez
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluicita
| cita substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)cita | citare | citat | citând | singular | plural | ||
| citând | citați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | citez | (să)citez | citam | citai | citasem | |
| a II-a (tu) | citezi | (să)citezi | citai | citași | citaseși | ||
| a III-a (el, ea) | citează | (să)citai | cita | cită | citase | ||
| plural | I (noi) | cităm | (să)cităm | citam | citarăm | citaserăm | |
| a II-a (voi) | citați | (să)citați | citați | citarăți | citaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | citează | (să)citeze | citau | citară | citaseră | ||