reduceri si promotii 2018
Definitie ciripire - ce inseamna ciripire - Dex Online

ciripire definitie

ciripíre s. f., g.-d. art. ciripírii; pl. ciripíri substantiv feminin ciripire

CIRIPÍRE, ciripiri, s. f. Acțiunea de a ciripi.V. ciripi. substantiv feminin ciripire

CIRIPÍRE, ciripiri, s. f. Acțiunea de a ciripi; ciripit. În aer ciocîrlia, pe casă rîndunele, Pe crengile pădurii un roi de păsărele Cu-o lungă ciripire la soare se-ncălzesc. ALECSANDRI, P. A. 118. Ciocîrlia... înturnarea primăverii prin dulci ciripiri serba. NEGRUZZI, S.I 115. ◊ Fig. Tînărul Herdelea auzi ciripirile mul­țumite ale d-nei Alexandrescu. REBREANU, R. I 28. substantiv feminin ciripire

ciripi, ciripesc v. t., v. i. a denunța, a trăda verb tranzitiv ciripi

ciripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciripésc, imperf. 3 sg. ciripeá; conj. prez. 3 să ciripeáscă verb tranzitiv ciripi

ciripì v. a cânta cu glas subțire și puțin tare (ca puii de păsări). [Onomatopee]. verb tranzitiv ciripì

CIRIPÍ, ciripesc, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsărele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice. ♦ Fig. (Despre femei) A vorbi cu voce subțire și melodioasă. ♦ Tranz. (Arg.) A vorbi, a spune ceva; a face destăinuiri, a divulga ceva. – Din cirip. verb tranzitiv ciripi

CIRIPÍ, ciripesc, vb. IV. Intranz. (Despre pă­sări mici) A scoate tonuri ascuțite și uniforme. În scorburile merilor ciripeau puii de vrabie. CAMILAR, TEM. 193. Scatiul, afară, ciripea de-abia auzit în gușă. SADO­VEANU, O. IV 122. Ciripiți acolo Păsăruici golașe, Ciripiți și creșteți Ca copilu-n fașe. GOGA, C. P. 13. Ale pasărilor neamuri Ciripesc pitite-n ramuri. EMINESCU, O. I 120. Ciocîrlia... ciripește vesel în zori. ALECSANDRI, P. I 20. Păsăruica rugului, Pe coarnele plugului, Ciri­pește, Vorovește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 518. ◊ Fig. Firește! ciripi Eugenia. Trebuie să facem ceva pentru el. REBREANU, R. I 164. Răpită de armonia acestor suave versuri ciripite în dulcea limbă toscană, inima se avintă. ODOBESCU, S. III 35. Primăvara cînd înfrunde (= înfrunzește) Gura cucului s-aude, Da cîndu-i colo toamna, Nu s-aude nimica, Numai mîndra cu gura, Cu dulceață ciripind, Toată lumea veselind. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 27. verb tranzitiv ciripi

*ciripésc v. intr. (d. cirip-cirip, strigată păsărelelor, rudă cu ung. csiripelni, cirpelni, germ. zirpen ș. a. V. ciricăĭ). Se zice despre strigătu și cîntecu păsărelelor. verb tranzitiv ciripesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ciripire

ciripire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciripire ciripirea
plural ciripiri ciripirile
genitiv-dativ singular ciripiri ciripirii
plural ciripiri ciripirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z