cirip definitie

ciríp interj. – Imită piuitul păsărilor. – Var. ciric. Creație expresivă, care coincide cu sl. čirikati (Berneker 157), mag. csiripelni, „a piui,” țig. čirikló „pasăre”, germ. zirpen „a cînta greierii” (Cihac, II, 491), gr. τερεπίζω, romanicul tsirip (REW 9625), cf. Spitzer, Dacor., III, 648 și DAR. Der. cirip-cirip, interj. (nume de joc de copii); cirică, s. f. (același joc); cirica, vb. (a juca acest joc); ciricăi, vb. (a piui, a ciripi), pe care Miklosich, Cons., 53, îl derivă din țig. čiriklo „pasăre”, cf. Graur 139; ciripi, vb. (a piui; a bîigui), pe care Cihac, II, 491, îl deriva din mag. și Pascu, Etimologii, 21 (și Lat., 266), de la un lat. tinniulare, care nu pare posibil; ciripeală, s. f. (piuit, cîntec de păsări); ciripit, s. n. (piuit); ciripiu, adj. (cîntător, gureș); ciripitor, adj. (cîntător); ciurlica, vb. (a piui). Din țig. čirikli, f. de la čirikló „pasăre”, derivă ciricliu, s. m. (poreclă a țiganilor), cf. Graur 139. invariabilcirip

ciríp, -uri, s.n. – Ghiveci de lut ars pentru flori; glastră (zona Chioar). – Din magh. cserép) (MDA). invariabilcirip

ciríp/ciríp-ciríp interj. invariabilcirip

cirip! int. imită glasul puilor de păsări. [Onomatopee]. invariabilcirip

CIRÍP interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetele caracteristice ale păsărelelor. ◊ (De-a) cirip-cirip = joc de copii la care jucătorii se apucă unii pe alții de dosul palmei, ciupindu-se de piele și repetând „cirip-cirip”. – Onomatopee. invariabilcirip

CIRÍP interj. (Uneori repetat) Onomatopee care imită ciripitul păsărilor și mai ales al puilor de păsări. De-a cirip-cirip =joc de copii, la care se apucă unii pe alții de dosul mîinii, repetînd mereu « cirip-cirip ». Nu era tot aceeași Irinel cu care mă jucasem d-a «cirip-cirip»? DELAVRANCEA, H. T. 58. invariabilcirip

*cip-ciríp interj. invariabilcipcirip

CIP-CIRÍP interj. Cuvânt care imită sunetele caracteristice ale păsărelelor. – Onomatopee. invariabilcipcirip