ciri definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeciri
- Vezi aici mai multe rimeciri
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuci
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucir
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina curi
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuiri
CIRI- elem. „ciri, peri țepoși, filament”. (< fr. cirri-, cf. lat. cirrus, cârcel) invariabilciri
CIR s.m. (Zool.) Fiecare dintre perii țepoși de pe corpul unor animale nevertebrate. [< fr. cirre, cf. lat. cirrus]. substantiv masculincir
cír s. m. – 1. Clei, lipici. – 2. Terci de porumb foarte subțire. – 3. Păsat, terci. Origine incertă. După E. Petrovici, Dacor., X, 26-32, din gr. χυλός „suc.” Conform acestei ipoteze, rut. čyr „terci,” pe care Scriban, Arhiva, 1927, 292; Tiktin și Pascu, R. crit., XIV, 40, îl considerau drept etimon al rom., derivă de la acesta. Se folosește numai în Trans. și Mold. Rămîne de lămurit legătura acestui cuvînt cu ciriș, s. m. (clei, lipici), din tc. çiriș (Cihac, II, 566; Șeineanu, II, 134), cf. bg., sb. čiriš, mag. csiriz. – Der. ciros, adj. (lipicios); cirui, vb. (a face păsat); ciruială, s. f. (păsat). substantiv masculincir
CIR s. m. fiecare dintre perii țepoși de pe corpul unor animale nevertebrate. (< fr. cirre, lat. cirrus) substantiv masculincir
cir n. (rut. čir, id.) Nord. Tercĭ. substantiv masculincir
cir, s.n. – (gastr.) Făină fiartă de ovăz sau de porumb; terci. – Din ucr. čyr. substantiv masculincir
cir1 (fir de păr) (rar) s. m., pl. ciri substantiv masculincir
cir2 (terci) (reg.) s. n. substantiv masculincir
cir m. Mold. terciu. [Cf. ciriș]. substantiv masculincir
CIR s. n. (Reg.) Zeamă (îngroșată) scoasă din mămăliga care fierbe, înainte de a fi mestecată (și care se mănâncă separat); terci. – Din ucr. čyr. substantiv masculincir
CIR s. n. (Regional) Zeamă scoasă din mămăliga care fierbe, înainte de a o amesteca; terci. Hai, Anică, să mîncăm, s-a face mămăliga cremene și cirul s-a răci. CONTEMPORANUL, IV 392. Cînd din mămăligă se ia și cir (zeamă), atunci se pune apă mai multă și făină mai puțină. ȘEZ. V 5. ♦ Pastă moale făcută din făină de grîu, cartofi, lut etc., asemănătoare cu pasta de lipit. substantiv masculincir
tercĭ n., pl. urĭ (cp. cu germ. de sus sterz, störz, tercĭ). Amestec semi lichid [!] de făină (de popușoĭ [!], de grîŭ) cu apă (ferbinte saŭ rece): mămăliga, în ainte [!] de a se întări, e tercĭ. – În nord cir. V. sos. substantiv masculintercĭ