CIRCUMVOLÚȚIE s.f. 1. Fiecare dintre cutele sinuoase care se găsesc pe suprafața creierului; girus. 2. (Rar) Rotire, învârtire. [Gen. -iei, var. circumvoluțiune s.f. / < lat. circumvolutus – înfășurat împrejur, cf. fr. circonvolution]. substantiv feminincircumvoluție
CIRCUMVOLÚȚIE s. f. 1. fiecare dintre cutele alungite și sinuoase de pe suprafața creierului; girus. 2. răsucire în spirală, rotire, învârtire. (< fr. circonvolution) substantiv feminincircumvoluție
CIRCUMVOLÚȚIE s. f. v. circumvoluțiune. substantiv feminincircumvoluție
*circumvoluțiúne f. (lat. circumvolútio, -ónis. V. evoluțiune, volbură). Sucire în prejur [!]. Circumvoluțiunile creĭeruluĭ, sinuozitățile (cotiturile) luĭ. – Și -úție. substantiv feminincircumvoluțiune
CIRCUMVOLUȚIÚNE, circumvoluțiuni, s. f. 1. Fiecare dintre cutele (alungite și sinuoase) de pe suprafața exterioară a creierului, mărginite de șanțuri. 2. (Rar) Ocol circular sau în spirală în jurul unui punct sau al unui ax central. [Var.: circumvoluție s. f.] – Din fr. circonvolution. substantiv feminincircumvoluțiune
circumvoluție | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | circumvoluție | circumvoluția |
plural | circumvoluții | circumvoluțiile | |
genitiv-dativ | singular | circumvoluții | circumvoluției |
plural | circumvoluții | circumvoluțiilor |