reduceri si promotii 2018
Definitie circumlocuție - ce inseamna circumlocuție - Dex Online

circumlocuție definitie

CIRCUMLOCÚȚIE s.f. Expunere pe ocolite a unei idei care poate fi redată direct, mai concis; perifrază. [Gen. -iei, var. circumlocuțiune s.f. / < lat. circumlocutio < circum – împrejur, loqui – a vorbi, cf. fr. circonlocution]. substantiv feminin circumlocuție

CIRCUMLOCÚȚIE s. f. expunere pe ocolite a unei idei care poate fi redată direct, mai concis; perifrază. (< fr. circonlocution, lat. circumlocutio) substantiv feminin circumlocuție

circumlocúție (-ți-e) (rar) s. f., art. circumlocúția (-ți-a), g.-d. art. circumlocúției; pl. circumlocúții, art. circumlocúțiile (-ți-i-) substantiv feminin circumlocuție

CIRCUMLOCÚȚIE, circumlocuții, s. f. (Rar) Perifrază. – Din lat. circumlocutio, fr. circonlocution. substantiv feminin circumlocuție

CIRCUMLOCÚȚIE, circumlocuții, s. f. Perifrază, șir de cuvinte folosit pentru a exprima pe ocolite o idee care poate fi redată direct, mai concis. – Pronunțat; -ți-e. – Variantă: circumlocuțiúne s. f. substantiv feminin circumlocuție

circumlocuți(un)e f. ocol de vorbe, perifrază: autorul naturei (adică Dumnezeu). substantiv feminin circumlocuțiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului circumlocuție

circumlocuție   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular circumlocuție circumlocuția
plural circumlocuții circumlocuțiile
genitiv-dativ singular circumlocuții circumlocuției
plural circumlocuții circumlocuțiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z