reduceri si promotii 2018
Definitie circular - ce inseamna circular - Dex Online

circular definitie

CIRCULÁR, -Ă adj. 1. În formă de cerc, care descrie un cerc. ♦ (Adv.) De jur împrejur. 2. (și s.f.) (Ordin, dispoziție) care se transmite în aceeași formă la mai multe instituții, persoane etc. // s.n. 1. Ferăstrău în formă de disc, care taie prin învârtire în jurul propriei sale axe. 2. (Teatru) Fundal care acoperă peretele din fundul scenei. [Cf. fr. circulaire, lat. circularis]. adjectiv circular

CIRCULÁR, -Ă I. adj. în formă de cerc; care descrie un cerc. ◊ (adv.) de jur împrejur. II. s. f. ordin, dispoziție care se transmite în aceeași formă la mai multe instituții, persoane etc. III. s. n. 1. ferăstrău în formă de disc. 2. (teatru) fundal care acoperă peretele din fundul scenei. (< fr. circulaire, lat. circularis) adjectiv circular

*circulár, -ă adj. (lat. circularis, d. circulus, cerc). În formă de cerc: mișcare circulară, ferăstrăŭ circular. S. f., pl. e și fals ărĭ. Scrisoare cu acelașĭ cuprins adresată maĭ multora. Adv. A te mișca circular. – Fals o circulare (considerat ca s. f. de la a circula). adjectiv circular

circulár1 adj. m., pl. circulári; f. circuláră, pl. circuláre adjectiv circular

circulár2 s. n., pl. circuláre adjectiv circular

circular a. 1. care are forma unui cerc; 2. care descrie un cerc: mișcare circulară. adjectiv circular

CIRCULÁR, -Ă, circulari, -e, adj., s. f. 1. Adj. În formă de cerc; care descrie un cerc. ◊ Fierăstrău circular (și substantivat, n.) = fierăstrău mecanic cu pânza în forma unui disc dințat, care taie învârtindu-se în jurul propriului ax. ♦ (Adverbial) De jur-împrejur. 2. Adj., s. f. (Dispoziție, directivă, ordin de serviciu) care a fost trimis în scris de un organ administrativ unei organizații sau unor angajați aflați în subordinea sa. – Din fr. circulaire. adjectiv circular

CIRCULÁR, -Ă, circulari, -e, adj. 1. În formă de cerc, descriind un cerc. Steriu își șterse cu o mișcare cir­culară sudoarea de pe chelia rotundă. C. PETRESCU, V. 25. De la semicercul portului pornește în sus... o mul­țime de strade de-a curmezișul stradelor circulare, paralele cu cheiul. GHICA, S. 536. Ferăstrău circular (și sub­stantivat, n.) = ferăstrău în forma unui disc dințat, care taie învîrtindu-se în jurul axei sale. ♦ (Adverbial) De jur împrejur; roată. Mușat privi circular prin sticla monoclului. C. PETRESCU, C. V. 199. 2. (Despre o dispoziție, un ordin etc.) Trimis ca directivă în mod simultan la mai multe instituții sau persoane. Ordin circular. adjectiv circular

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului circular

circular   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular circular circularul circula circulara
plural circulari circularii circulare circularele
genitiv-dativ singular circular circularului circulare circularei
plural circulari circularilor circulare circularelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z