reduceri si promotii 2018
Definitie circula - ce inseamna circula - Dex Online

circula definitie

*círcul și -éz, a v. intr. (fr. circuler, d. lat. circulo, -áre, a preface în cerc; circulus, cerculeț). Mă mișc împrejur. Trec, merg din mînă în mînă, umblu: baniĭ circulă. Mă duc și vin: trăsurile circulă. Fig. Merg, mă propag, mă răspîndesc: circulă vestea că podu s´a frînt. verb circul

CIRCULÁ vb. I. intr. 1. A se mișca, a se deplasa; a umbla; a fi în mișcare neîntreruptă, a curge într-un circuit. 2. (Despre zvonuri etc.) A se propaga, a se răspândi, a umbla din gură în gură. 3. A se întrebuința, a fi în uz. [P.i. círcul. / cf. fr. circuler, lat. circulare]. verb circula

CIRCULÁ vb. intr. 1. a se mișca, a se deplasa; a umbla; a fi în mișcare neîntreruptă, a curge într-un circuit. 2. (despre zvonuri etc.) a se propaga, a se răspândi. 3. a fi în uz. (< fr. circuler, lat. circulari) verb circula

circulá (a ~) vb., ind. prez. 3 círculă verb circula

circulà v. 1. a se mișca în cerc; 2. a se duce și a veni: sângele circulă; 3. a nu sta locului: circulați! 4. a trece din mână în mână: banii circulă; 5. a se propaga, a se răspândi: a face să circule un manuscript. verb circulà

CIRCULÁ, círcul, vb. I. Intranz. 1. A fi în mișcare, a se deplasa; a umbla. ♦ (Despre vehicule) A se deplasa regulat, organizat (pe un traseu anumit și la anumite ore). 2. (Despre lichide, gaze) A fi în mișcare neîntreruptă (revenind mereu la punctul de plecare). 3. (Despre idei, știri, zvonuri etc.) A se transmite de la unul la altul, a se răspândi. 4. A folosi în mod curent; a avea valoare. Moneda aceasta nu mai circulă. – Din fr. circuler, lat. circulari. verb circula

CIRCULÁ, círcul, vb. I. Intranz. 1. (Despre ființe sau vehicule) A fi în mișcare, a se deplasa, a stră­bate un spațiu; a umbla. Circulă numai pe jos.Numai chelnerii circulau corecți. C. PETRESCU, Î. II 193. ◊ (La imperativ, cuvînt de ordine într-o îngrămădire de oameni) Circulați, tovarăși! ♦ A pleca și a veni regulat, orga­nizat, periodic, de la un loc la altul. Trenurile circulă cu regularitate. 2. (Despre lichide, gaze și în special despre sînge) A fi în mișcare neîntreruptă, revenind mereu la punctul de plecare. Seva circulă în plante.Cicatricile rămîn palide fiindcă dedesubt nu mai circulă sîngele. C. PETRESCU, Î. II 85. 3. (Despre vorbe, zvonuri, păreri etc.) A trece de la unul la altul; a se propaga, a se transmite, a se răspîndi. Despre această piesă circulă versiunile cele mai fanteziste. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 12/2. Aud că circulă pe socoteala mea tot soiul de basme. PETRESCU, Î. II 185. Circula prin oraș versiunea că în curînd [tata] va fi dat afară. SAHIA, N. 58. 4. A fi întrebuințat, a fi în uz, a fi curent. Moneda aceasta veche nu mai circulă. Cuvintele regionale « curechi » și « tină » circulă mai ales în nordul țării. verb circula

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului circula

circula   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) circula circulare circulat circulând singular plural
circulând circulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) circul (să) circul circulam circulai circulasem
a II-a (tu) circuli (să) circuli circulai circulași circulaseși
a III-a (el, ea) circulă (să) circulai circula circulă circulase
plural I (noi) circulăm (să) circulăm circulam circularăm circulaserăm
a II-a (voi) circulați (să) circulați circulați circularăți circulaserăți
a III-a (ei, ele) circulă (să) circule circulau circula circulaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z