circuit definitie

CIRCUÍT s.n. 1. Mișcare circulară făcută pe un drum închis. 2. Traseu închis (format din fire sau din dispozitive bune conducătoare de electricitate) prin care poate circula curentul. ♦ Sistem de conducte prin care circulă lichide, vapori etc. 3. (Ec.) Trecere a capitalului de la forma bănească la cea productivă, apoi la forma marfă și din nou la forma bănească. 4. Transformarea și prelucrarea materiei prime în produse finite. 5. (Sport) Traseu închis, stabilit pentru a fi străbătut într-o competiție. [Pron. -cu-it, pl. -te, -turi. / cf. fr. circuit, it. circuito, lat. circuitus]. substantiv neutrucircuit

CIRCUÍT s. n. 1. mișcare circulară pe un drum închis. 2. traseu închis prin care poate circula curentul electric. ◊ sistem de conducte prin care circulă lichide, vapori etc. 3. trecere a capitalului de la forma bănească la cea productivă, apoi la forma marfă și din nou la forma bănească. 4. transformarea și prelucrarea materiei prime în produse finite. 5. traseu închis, stabilit pentru a fi străbătut într-o competiție sportivă sau într-o călătorie turistică. (< fr. circuit, lat. circuitus) substantiv neutrucircuit

circuít s. n., pl. circuíte substantiv neutrucircuit

circuit n. ocol (= fr. circuit). substantiv neutrucircuit

CIRCUÍT, circuite, s. n. 1. Ansamblu de fire și dispozitive bune conducătoare de electricitate care, împreună cu sursa curentului, formează un traseu închis pentru trecerea unui curent. ◊ (Electron.; în sintagma) Circuit imprimat = circuit prefabricat în care conductoarele de legătură și unele componente sunt realizate sub formă de benzi înguste sau suprafețe conductoare pe un suport izolant; (impr.) cablaj imprimat. ♦ Sistem de conducte sau de medii prin care pot circula particule materiale. 2. Totalitatea tranzacțiilor reale și monetare care au loc între agenții economici din cadrul unei economii naționale. ♦ Mișcare a mărfurilor. ♦ Proces de transformare și de prelucrare a materiei prime în produse finite. 3. Distanță care trebuie parcursă pe un traseu mai mult sau mai puțin circular, stabilit dinainte, pentru o probă sportivă; drum, distanță parcursă de cineva sau de ceva (pe un itinerar prestabilit și cu întoarcerea la punctul de plecare). ◊ Circuitul apei în natură = proces complex prin care apa trece succesiv prin stadiile de evaporație, de nori, de precipitații, de formare a apelor de suprafață și subterane. – Din fr. circuit, lat. circuitus. substantiv neutrucircuit

*circuít n., pl. urĭ (fr. circuit, d. lat. circúitus; [d. circum, în prejur [!], și ire, itum, a merge); it. circúito. V. ĭes, per, suĭ). Ocol, ocolire, circumferență [!]. substantiv neutrucircuit

CIRCUÍT, circuite, s. n. 1. Ansamblu de fire și dis­pozitive bune conducătoare de electricitate care, împreună cu sursa curentului, formează un traseu închis pentru trecerea unui curent. Circuit de mare tensiune.Circuit telefonic, scurt circuit = accident într-un circuit electric, care se produce cînd se ating două fire condu­cătoare de electricitate, străbătute fiecare de un curent electric. ♦ Sistem de conducte prin care pot circula materiale lichide sau semilichide. 2. Mișcare a capitalului în trecerea lui de la forma bănească la forma productivă, pe urmă la forma marfă și iar la forma bănească. ♦ Mișcare a mărfurilor. În urma victoriilor repetate ale Rusiei asupra Turciei, ele­mentele progresiste capitaliste din economie capătă con­diții tot mai favorabile de dezvoltare, ceea ce a permis atragerea tot mai mult a Țărilor Romîne în circuitul eco­nomiei de schimb capitaliste. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 97. ♦ Proces de transformare și prelucrare a materiei prime în produse finite. Pentru asigurarea, condițiilor de igienă și salubritate în circuitul laptelui, Ministerul Sănătății a luat măsuri adecvate. 3. Distanță de străbătut pe un drum mai mult sau mai puțin circular, stabilit dinainte pentru alergări. Circuit motociclist. substantiv neutrucircuit