CÍRCA adv. Aproximativ, cam, aproape, cam la. [< lat. circa]. invariabilcirca
círca adv. – Aproape, aproximativ. Lat. circa (sec. XIX). invariabilcirca
CÍRCA abr. cca./ adv. aproximativ, cam. (< lat. circa) invariabilcirca
*círca adv. (germ. circa, d. it. și lat. circa). Trans. Aproape, aproximativ, vre-o. invariabilcirca
!círca adv.; abr. cca/c. invariabilcirca
circa adv. exprimă o aproximațiune: cam, pe la. invariabilcirca
CÍRCA adv. Cam, aproximativ. – Din lat. circa. invariabilcirca
ClRCA adv. Cam, aproximativ, aproape, ca la. Mi s-au trimis circa 4.600 fr. (= franci). GHICA, A. 853. invariabilclrca
círcă s. f., g.-d. art. circei; pl. - substantiv feminincircă
círcă (fam.) s. f., g.-d. art. círcii; pl. circi substantiv feminincircă
CÍRCĂ, circi, s. f. (Fam.) Circumscripție (de poliție, financiară etc.). – Abr. din circumscripție. substantiv feminincircă
CÍRCĂ s. f. (Familiar) Circumscripție (de miliție, financiară etc.). Cazul a fost descoperit de circa a 8-a de miliție. substantiv feminincircă
cî́rcă f., pl. ĭ (vsl. krŭkŭ, gît). Vechĭ. Spinare, spate. Azĭ (ca sîrb. na-krke). În cîrcă, în spate, în spinare: a lua în cîrcă (cp. cu cîrc și cîrd). A-țĭ fi (saŭ a avea) cu cineva ceva în cîrcă, a avea neînțelegerĭ cu el. V. gîrbă. temporarcîrcă