Alege sensul dorit: cir -substantiv masculin cir -temporar

cir definitie

credit rapid online ifn

CIR s.m. (Zool.) Fiecare dintre perii țepoși de pe corpul unor animale nevertebrate. [< fr. cirre, cf. lat. cirrus]. substantiv masculincir

cír s. m.1. Clei, lipici. – 2. Terci de porumb foarte subțire. – 3. Păsat, terci. Origine incertă. După E. Petrovici, Dacor., X, 26-32, din gr. χυλός „suc.” Conform acestei ipoteze, rut. čyr „terci,” pe care Scriban, Arhiva, 1927, 292; Tiktin și Pascu, R. crit., XIV, 40, îl considerau drept etimon al rom., derivă de la acesta. Se folosește numai în Trans. și Mold. Rămîne de lămurit legătura acestui cuvînt cu ciriș, s. m. (clei, lipici), din tc. çiriș (Cihac, II, 566; Șeineanu, II, 134), cf. bg., sb. čiriš, mag. csiriz.Der. ciros, adj. (lipicios); cirui, vb. (a face păsat); ciruială, s. f. (păsat). substantiv masculincir

credit rapid online ifn

CIR s. m. fiecare dintre perii țepoși de pe corpul unor animale nevertebrate. (< fr. cirre, lat. cirrus) substantiv masculincir

cir n. (rut. čir, id.) Nord. Tercĭ. substantiv masculincir

cir, s.n. – (gastr.) Făină fiartă de ovăz sau de porumb; terci. – Din ucr. čyr. substantiv masculincir

cir1 (fir de păr) (rar) s. m., pl. ciri substantiv masculincir

cir2 (terci) (reg.) s. n. substantiv masculincir

cir m. Mold. terciu. [Cf. ciriș]. substantiv masculincir

CIR s. n. (Reg.) Zeamă (îngroșată) scoasă din mămăliga care fierbe, înainte de a fi mestecată (și care se mănâncă separat); terci. – Din ucr. čyr. substantiv masculincir

CIR s. n. (Regional) Zeamă scoasă din mămăliga care fierbe, înainte de a o amesteca; terci. Hai, Anică, să mîncăm, s-a face mămăliga cremene și cirul s-a răci. CONTEMPORANUL, IV 392. Cînd din mămăligă se ia și cir (zeamă), atunci se pune apă mai multă și făină mai puțină. ȘEZ. V 5. ♦ Pastă moale făcută din făină de grîu, cartofi, lut etc., asemănătoare cu pasta de lipit. substantiv masculincir

tercĭ n., pl. urĭ (cp. cu germ. de sus sterz, störz, tercĭ). Amestec semi lichid [!] de făină (de popușoĭ [!], de grîŭ) cu apă (ferbinte saŭ rece): mămăliga, în ainte [!] de a se întări, e tercĭ. – În nord cir. V. sos. substantiv masculintercĭ

cîr interj. care arată strigătu găiniĭ și cĭoriĭ (V. cîrc). A nu zice nicĭ cîr, nicĭ mîr. V. mîr. temporarcîr

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicir

cir  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cir cirul
plural ciri cirii
genitiv-dativ singular cir cirului
plural ciri cirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z