ciorchină definitie

cĭorchín și -íne m. și -ínă f., pl. e (var. din cĭochină orĭ cĭucure orĭ din chicĭură,strugurele e ca un cîrlig orĭ ca un canaf). Strugure: boziĭ pocîltițĭ de cĭorchine oacheșe (CL. 1910, jubilar, 203). – La Delv. un cĭorchine și niște cĭorchine. În est cĭorchină, în Olt. cĭurchină (pl. e și ĭ), înseamnă „scheletu strugureluĭ”. substantiv feminin cĭorchin

ciorchínă (ciorchíni), s. f. – Tip de inflorescență, racem, grapă. – Var. ciorchin(e). De la cioc, cu suf. -ină, și cu infixul r ca în fișcăfrișcă, fîțîifîrțîi, etc., cf. ciochină, și it. ciocca „ciorchine.” Der. de la cerc (Pușcariu, Dacor., VI, 309-13; DAR), sau de la un lat. *circulina (Densusianu, GS, V, 173), este mai puțin probabilă. Cihac, II, 53, semnala deja o înrudire cu ciochină.Der. ciorchinos, adj. (abundent, bogat în ciorchini). substantiv feminin ciorchină

ciorchină f. mănunchiu de fructe sau de flori purtate de acelaș cotor: ciorchină de struguri. [Origină necunoscută]. substantiv feminin ciorchină

CIORCHÍNĂ s. f. v. ciorchine. substantiv feminin ciorchină

CIORCHÍNĂ s. f. v. ciorchine. substantiv feminin ciorchină

CIORCHÍNE, ciorchini, s. m. Tip de inflorescență caracterizat prin dezvoltarea unui ax principal, de-a lungul căruia se înșiră numeroase ramificații cu flori; racem, grapă; grupare de fructe așezate în mod corespunzător cu inflorescența descrisă mai sus; spec. strugure. [Var.: ciorchină s. f.] – Et. nec. substantiv feminin ciorchine

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ciorchină

ciorchină   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciorchi ciorchina
plural ciorchini ciorchinile
genitiv-dativ singular ciorchini ciorchinii
plural ciorchini ciorchinilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z