cioltar definitie

cioltár (cioltáre), s. n.1. Pătură care se pune pe cal. – 2. Covor. Tc. çoltar (Cihac, II, 566; Șeineanu, II, 131); cf. bg. čultar, sb. čoltar, mag. csoltár, pol. czoldar. substantiv neutrucioltar

cĭoltár n., pl. e (turc. čoltar, čultar, čuldar, d. čul, cergă de învălit [!] calu; sîrb. čoltar, ung. csoltár, pol. czoldar. V. țol). Vechĭ. Șabracă, arșa. substantiv neutrucĭoltar

valtráp n., pl. urĭ (rus. valĭtráp, d. germ. waltrappe). Șabracă, îmbrăcămintea de paradă a șeleĭ în armată. – Odinioară cĭoltar și arșa. substantiv neutruvaltrap

cioltár (înv., pop.) s. n., pl. cioltáre substantiv neutrucioltar

cioltar n. pătură împodobită de cal: cu cioltar de fir POP. [Turc. ČOLTAR]. substantiv neutrucioltar

CIOLTÁR, cioltare, s. n. (Înv. și pop.) Pătură (de postav), de obicei înflorată sau împodobită cu diferite cusături, care se pune sub șa. – Din tc. çultari. substantiv neutrucioltar

CIOLTÁR, cioltare, s. n. (Învechit și regional) Pătură de postav sau de alt material, împodobită cu diferite cusături, care se punea pe spinarea calului, sub șa; valtrap. Venea restul alaiului... cei doisprezece cai dom­nești, împodobiți cu cioltare (valtrape) de fir. FILIMON, 313. Apoi Voica ce-mi făcea?... Punea șa moldo­venească... Dar cioltarul de pe cal, Aur și mărgăritar, Plătea șapte pungi de bani. PĂSCULESCU, L. P. 241. Un cal... Cu cioltar de fir, Ciucuri d-ibrișim. TEODORESCU, P. P. 45. substantiv neutrucioltar

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicioltar

cioltar  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cioltar cioltarul
plural cioltare cioltarele
genitiv-dativ singular cioltar cioltarului
plural cioltare cioltarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z