ciofléc (-ce), s. n. – 1. Cupă, pahar în care se servesc băuturile. – 2. Buchet, mănunchi, ciorchine. – Var. cioflic, ceflec. Origine expresivă. DAR sugerează o legătură cu germ. Schuhfleck „petic.” – Der. ciofleagă, s. m. (om de nimic, vagabond); cioflac, s. m. (copil răsfățat); ciofleca (var. ciuflica), vb. (a atîrna, a cădea). substantiv neutrucioflec
cioflec substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cioflec | cioflecul |
plural | cioflecuri | cioflecele | |
genitiv-dativ | singular | cioflec | cioflecului |
plural | cioflecuri | cioflecurilor |