reduceri si promotii 2018
Definitie ciocârlan - ce inseamna ciocârlan - Dex Online

ciocârlan definitie

cĭocîrlan m. (d. cĭoc cu înț. de „moț”, de ex., barbă´n cĭoc, pin [!] aluz. la moțu acesteĭ păsărĭ, cum se vede și din ngr. tsutsulĭános, cĭocîrlan, care vine d. rom. țuțuĭan. Cp. cu it. sud cucugghiata, cĭocîrlan, adică „cucuĭată, moțată”, și cu rom. țopîrlan și cĭocoĭ). O pasăre necăjătoare [!] din neamu vrăbiiĭ, dar maĭ mare și moțată (galerita cristata). Umblă pin semănăturĭ și pe marginea drumurilor și nu se pune pe ramurĭ. V. cĭocîrlie. substantiv masculin cĭocîrlan

ciocârlán s. m., pl. ciocârláni substantiv masculin ciocârlan

ciocârlan m. bărbățelul ciocârliei. substantiv masculin ciocârlan

CIOCÂRLÁN, ciocârlani, s. m. 1. Pasăre de culoare brună-cenușie, cu un moț în vârful capului (Galerida cristata). 2. Bărbătușul ciocârliei. – Cf. cioc2. substantiv masculin ciocârlan

CIOCÎRLÁN, ciocîrlani, s. m. 1. Pasăre de culoare cenușie-gălbuie, cu un moț pe vîrful capului, care-și caută hrana sărind de colo-colo (Galerita cristata). După ce zbură și tot zbură vreme lungă, ca povestea care d-aci încolo mai frumoasă este, ciocîrlanul se coborî pe pămînt. POPESCU, B. III 67. Și atunci, numai iaca un ciocîrlan șchiop se vede viind, cît ce putea. CREANGĂ, P. 93. Ciocîrlan moțat Strigă noaptea-n sat (Puțul cu cumpănă). TEODORESCU, P. P. 241. ♦ Fig. (Rar) Om mîndru, fudul. De-aș putea să-l smulg de pene pe ciocîrlanul ist de proprietar nou! ALECSANDRI, T. 258. 2. Bărbătușul ciocîrliei. Ciocîrlanul și ciocîrlia își fac cuibul lor în țarine, subt brazde, printre iarbă. La TDRG. substantiv masculin ciocîrlan

ciocîrlán (ciocârláni), s. m.1. Bărbătușul ciocîrliei (Alauda cristata). – 2. Plantă (Coronilla varia). – 3. Dans tipic. Probabil de la *ciocîrlă „obiect cu forma curbată sau în spirală”, der. de la cioacă, și astăzi cunoscut numai cu forma cocîrlă, v. cuvîntul. Se explică prin imaginea zborului caracteristic al acestei păsări cînd se lasă jos din înalt, și de asemenea prin analogia primei părți a cuvîntului cu cioc „moț, smoc de pene”, cu totul caracteristic păsării respective. Suf. este cu siguranță expresiv, cf. cocîrlă, codîrlă, modîrlan, șopîrlă, țopîrlan. Prezența imaginii spiralei la acest nume a fost semnalată, cf. Spitzer, Arch. Rom., XII, 160; Pușcariu, Dacor., VI, 306-9; DAR; s-a încercat însă să se explice prin surse onomatopeice, ca în bg. čevruliga „ciocîrlie”, sb. čevrljuga „ciocîrlie”, cf. sb. čokrlije „cîrcel de viță”. Înainte Candrea, Elemente, 405, plecase de la cioc, pe care îl considera compus cu un element expresiv -îrlă. Pentru Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 110, este cuvînt dac; după Philippide, II, 706, trebuie pus în legătură cu alb. zok „pasăre”. Lahovary 322 crede că este cuvînt anterior indoeurop. Der. ciocîrlie, s. f. (pasăre cîntătoare mică, ce zboară vertical la mari înălțimi); ciocîrleț, s. m. (pasăre, Sitta europaea), al cărui nume se poate compara cu ciocănitoare. Existența lui *ciocîrlă reiese și din prezența lui ciocîrlie, s. f. (vargă, nuielușă; la plug, plaz, talpă), al cărui prim sens este identic cu cel de cioancă; ciocîrlău, s. m. (Munt., colină, deal). Ciocîrlie, s. f. (cîrcel de viță) provine fără îndoială din sb.; în schimb din rom. provine sb. čokrljan (Candrea, Elemente, 405). substantiv masculin ciocîrlan

a lua ciocârlanul de coadă expr. (pop.) a se îmbăta substantiv masculin aluaciocârlanuldecoadă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ciocârlan

ciocârlan   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciocârlan ciocârlanul
plural ciocârlani ciocârlanii
genitiv-dativ singular ciocârlan ciocârlanului
plural ciocârlani ciocârlanilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z