CIOBĂNCÚȚĂ, ciobăncuțe, s. f. Ciobăniță. – Din ciobancă (< cioban + suf. -că) + suf. -uță. substantiv femininciobăncuță
ciobăncuță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ciobăncuță | ciobăncuța |
plural | ciobăncuțe | ciobăncuțele | |
genitiv-dativ | singular | ciobăncuțe | ciobăncuței |
plural | ciobăncuțe | ciobăncuțelor |