cĭoboțică f., pl. ele. Mold. Cĭobotă mică. Botină, gheată. Cĭoboțica cuculuĭ (primula officinalis) și cĭoboțica ursuluĭ, (cortusa Matthioli), doŭă plante primulacee. substantiv feminincĭoboțică
cioboțică f. ciobotă mică, botină; cioboțica-cucului, mică plantă cu flori galbene, plăcut mirositoare și aducând cu laba cucului (Primula veris). substantiv feminincioboțică
CIOBOȚÍCĂ s. f. v. ciuboțică. substantiv feminincioboțică
CIUBOȚÍCĂ, ciuboțele, s. f. 1. (Reg.) Cizmuliță sau gheată de damă. 2. Compuse: ciuboțica-cucului = plantă erbacee cu frunze ovale dispuse în rozete și păroase pe partea inferioară, cu flori galbene și cu fructul o capsulă (Primula officinalis); ciuboțica-ursului = plantă erbacee cu frunze lobate și cu flori purpurii (Cortusa matthioli). [Var.: cioboțícă s. f.] – Ciubotă + suf. -ică. substantiv femininciuboțică
CIOBOȚÍCĂ s. f. v. ciuboțică. substantiv feminincioboțică
cioboțică | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cioboțică | cioboțica |
plural | cioboțele | cioboțelele | |
genitiv-dativ | singular | cioboțele | cioboțelei |
plural | cioboțele | cioboțelelor |