reduceri si promotii 2018
Definitie ciobănit - ce inseamna ciobănit - Dex Online

ciobănit definitie

ciobănít s. n. substantiv neutru ciobănit

CIOBĂNÍT s. n. Ciobănie. – V. ciobăni. substantiv neutru ciobănit

CIOBĂNÍT s. n. Ciobănie. Am, din ciobănitul meu, douăzeci de oi, le dau pe toate [la turma de oi a gospodăriei colective], că n-am casă, n-am pe nimeni, trăiesc pe la tîrle de oi străine. CAMILAR, TEM. 122. substantiv neutru ciobănit

ciobăni, ciobănesc v. t. a viola. verb ciobăni

ciobăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciobănésc, imperf. 3 sg. ciobăneá; conj. prez. 3 să ciobăneáscă verb ciobăni

ciobănì v. a fi, a șe face cioban: foaie verde și o lalea, Miul mi se ciobănia POP. verb ciobănì

CIOBĂNÍ, ciobănesc, vb. IV. Intranz. A fi cioban, a sluji ca cioban. ♦ Refl. A se face cioban. – Din cioban. verb ciobăni

CIOBĂNÍ, ciobănesc, vb. IV. Intranz. A fi cioban, a sluji ca cioban. O dată am ciobănit o vară, cu gînd ca toamna, cu cîștigul, să-mi cumpăr dinți. CAMILAR, TEM. 40. Am învățat a cînta din fluier... să giuri c-am ciobănit de cînd îs pe lume. ALECSANDRI, T. 613. ◊ Refl. A se face cioban. Miul mi se ciobănea, Cu oițele-mi pornea Și-n pășune le mîna. TEODORESCU, P. P. 502. verb ciobăni

2) cĭobănésc v. intr. Îs cĭoban, trăĭesc ca cĭoban. verb cĭobănesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ciobănit

ciobănit   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciobănit ciobănitul
plural
genitiv-dativ singular ciobănit ciobănitului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z