cinățui definitie
- Vezi aici mai multe rimecinățui
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuci
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucin
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuui
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuțui
cinățuì v. Mold. 1. a găti pasărea, peștele, tăindu-le în bucăți și curățindu-le de măruntaie; 2. fam. a stâlci în bătaie: eu acum te cinătuesc frumușel cu dichiciul CR. [Origină necunoscută]. temporarcinățuì
cinătuí (-uésc, -ít), vb. – 1. A curăța, a pregăti mîncarea. – 2. A tăia, a face bucăți. – 3. A omorî. Mag. csinalt „preparat” (DAR), probabil contaminat cu sl. činiti „a aranja.” verb tranzitivcinătui
cinătuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cinătuiésc, imperf. 3 sg. cinătuiá; conj. prez. 3 să cinătuiáscă verb tranzitivcinătui
CINĂTUÍ, cinătuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; adesea fig.) A curăța păsări, pești etc. (de fulgi, de solzi etc.) și a-i tăia în bucăți, pentru a pregăti mâncarea. – Cf. magh. c s i n á l t „pregătit”. verb tranzitivcinătui
CINĂTUÍ, cinătuiesc, vb. IV. Tranz. (Regional, cu privire la păsări, pești etc.) A curăța (de fulgi, de solzi etc.) și a tăia în bucăți, pentru a pregăti mîncarea. Astă mreană albă, codalbă... s-o cinătuiască, s-o fiarbă. SBIERA, P. 118. verb tranzitivcinătui
cinătuĭésc și cenătuĭésc v. tr. (ung. csinosítni, csinogatni, csinosgatni, a curăța, a împodobi. V. cin 1). Mold. nord. Curăț (pregătesc) un purcel, o pasăre, un pește, ca să-l pun la foc. Fig. Bat, cĭomăgesc. – În Maram. cinăltuĭesc (după ung. csinált, făcut). verb tranzitivcinătuĭesc