cinism definitie

CINÍSM s.n. 1. Doctrina filozofilor cinici. 2. Mărturisire obraznică și sfidătoare a unor fapte sau gânduri condamnabile; atitudine care sfidează regulile morale ale societății. [Cf. fr. cynisme, gr. kynismos]. substantiv neutrucinism

CINÍSM s. n. 1. doctrina filozofilor cinici (II). 2. însușirea de a fi cinic; atitudine, faptă de om cinic. (< fr. cynisme, lat. cynismus) substantiv neutrucinism

*cinízm n., pl. e (vgr. kynismós). Fil. Doctrina filosofilor cinicĭ. Fig. Nerușinare, sfruntare. substantiv neutrucinizm

cinísm s. n., pl. cinísme substantiv neutrucinism

cinism n. 1. doctrina cinicilor; 2. fig. disprețul bunei cuviințe, nerușinare. substantiv neutrucinism

CINÍSM, cinisme, s. n. Atitudinea omului cinic (1), faptă de om cinic. – Din fr. cynisme, lat. cynismus. substantiv neutrucinism

CINÍSM s. n. Mărturisire obraznică și sfidătoare a unor fapte sau gînduri condamnabile; atitudine care sfidează regulile morale ale societății. V. nerușinare. Ce glume crude și pline de cinism spuneau! VLAHUȚĂ, O. A. III 98. [Alexandrescu] stigmatiza înjosirea, cinismul și lipsa de probitate. GHICA, S. 672. substantiv neutrucinism