cinghel definitie

cinghél (cinghéluri), s. n.1. Cerc, inel, fretă. – 2. Cîrlig. – Mr. cinghelu, megl. cenghiel. Tc. çenghel „cîrlig” (Roesler 608; Șeineanu, II, 127); cf. ngr. τσιγϰέλι, alb., bg., sb. čengel. substantiv neutrucinghel

cinghel, s. n. sg. (deț.) bătaie, încăierare. substantiv neutrucinghel

CINGHÉL, cingheluri, s. n. Cârlig special la balanță, de care se atârnă marfa pentru a fi cântărită. ♦ Cârlig de care se atârnă carnea în măcelărie. – Tc. çengel. substantiv neutrucinghel

cinghel n. cârlig la cântar. [Turc. ČENGHEL]. substantiv neutrucinghel

cinghél n., pl. e (turc. čengel, d. pers. čangiál, cîrlig; ngr. tsingéli, alb. bg. sîrb. čengél. V. cinghie). Cîrlig de atîrnat carne la măcelărie. Belcĭugu care se pune´n nasu porcilor, urșilor ș. a. A pune cuĭva cingelu´n nas, a-l face să nu se maĭ poată mișca contra ta. substantiv neutrucinghel

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicinghel

cinghel  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cinghel cinghelul
plural cinghele cinghelele
genitiv-dativ singular cinghel cinghelului
plural cinghele cinghelelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z