cincíme f. A cincea parte dintr´un întreg. Un tot compus din cincĭ, pin [!] analogie cu treime. V. protipendadă. substantiv feminincincime
cincime f. a cincea parte din cinci. substantiv feminincincime
CINCÍME, cincimi, s. f. A cincea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. – Cinci + suf. -ime. substantiv feminincincime
CINCÍME, cincimi, s. f. A cincea parte dintr-un întreg. Două cincimi și cu trei cincimi fac un întreg. substantiv feminincincime
cincime substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cincime | cincimea |
plural | cincimi | cincimile | |
genitiv-dativ | singular | cincimi | cincimii |
plural | cincimi | cincimilor |