cinchit definitie

CINCHÍT, -Ă, cinchiți, -te, adj. (Reg.) Ghemuit (pe vine). – V. cinchi. adjectivcinchit

CINCHÍT, -Ă, cinchiți, -te, adj. (Regional) Ghemuit. Oameni și animale se liniștiră în adăpost,caii cu capetele plecate spre umbră, oamenii cinchiți pe vine în jurul poja­rului. SADOVEANU, Z. C. 34. Stăteau cinchiți și tăcuți pe lîngă foc în așteptarea mămăligii. HOGAȘ, M. N. 193. adjectivcinchit

!cinchí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se cinchéște, imperf. 3 sg. se cincheá; conj. prez. 3 să se cincheáscă verbcinchi

CINCHÍ, cinchesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se așeza la pământ sprijinindu-se pe unul sau pe amândoi genunchii, a sta pe vine, a se ghemui. – Et. nec. verbcinchi

CINCHÍ, cinchesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se ghemui, a se așeza la pămînt sprijinindu-se pe unul sau pe amîndoi genunchii; a sta pe vine. Mi-am aruncat undițile cu rîmă în balta adincă și m-am cinchit atent lîngă ele. SADOVEANU, N. F. 63. Se cinchise cu coatele pe genunchi și cu obrazul cuprins in palme. SADOVEANU, N. F. 119. Mă Cîrță, urmă el, strigînd cătră un flăcăuan lung, care de-abia se cinchise și el pe lîngă foc. HOGAȘ, M. N. 194. – Variantă: chincí (V. ROM. februarie 1952, 118) vb. IV. verbcinchi

cimpésc (Ban.) și (est) cinchésc și chincésc (mă) v. refl. (vsl. čempiti, pol. czupić, id. V. ocimpesc). Mă pitulez, mă stîrcesc, mă ghemuĭesc, mă pun pe vine: se cinchiră la pămînt (Sadov. VR. 1911, 3, 331). – Și cĭunchesc și înc-; și chicesc (Lung. Univ. 16 Dec. 1929, 3, 8). V. cĭucesc 1. verbcimpesc

cinchésc, V. cimpesc. verbcinchesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicinchit

cinchit  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cinchit cinchitul cinchi cinchita
plural cinchiți cinchiții cinchite cinchitele
genitiv-dativ singular cinchit cinchitului cinchite cinchitei
plural cinchiți cinchiților cinchite cinchitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z