CINCANTÍN s.n. Varietate de porumb cu tulpina scurtă și subțire și cu bobul mărunt, de culoare portocalie. [< it. cinquantino]. substantiv masculincincantin
cincantín (-nă), adj. – Varietate de porumb. It. cinquantino (Bogrea, Dacor., IV, 800). substantiv masculincincantin
CINCANTÍN s. m. varietate de porumb cu tulpina scurtă și bobul mic, portocaliu. (< it. cinquantino) substantiv masculincincantin
*cincantín, V. cincŭantin. substantiv masculincincantin
cincantín s. m. substantiv masculincincantin
cincantin n. sau porumb nemțesc cu druga scurtă și subțire, cu bobul portocaliu. [Origină necunoscută]. substantiv masculincincantin
CINCANTÍN s. m. Varietate timpurie de porumb, cu tulpina scurtă și subțire și cu bobul mărunt de culoare portocalie. ◊ (Adjectival) Porumb cincantin. – Din it. cinquantino. substantiv masculincincantin
CINCANTÍN s. n. Varietate de porumb cu tulpina scurtă și subțire, cu știuletele mic și cu bobul mărunt, de culoare portocalie. substantiv masculincincantin
cincŭantín și (ob.) cincantín, -ă adj. (it. cinquantino, d. cinquanta, cin-zecĭ). Se zice despre un fel de popușoĭ [!] cu ștĭuletele mic, cu grăunțele micĭ portocaliĭ și care se coace în cin-zecĭ de zile și e greŭ la cantar [!]: porumb cincŭantin, popușoĭ cincŭantinĭ. – Vulg. cĭocantin (după cĭocan, cocean). substantiv masculincincŭantin
cincantin substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cincantin | cincantinul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | cincantin | cincantinului |
plural | — | — |