cinác n., pl. e (d. cin 2). Cov. Cin mic. substantiv neutrucinac
cinac substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cinac | cinacul |
plural | cinacuri | cinacurile | |
genitiv-dativ | singular | cinac | cinacului |
plural | cinacuri | cinacurilor |