reduceri si promotii 2018
Definitie cină - ce inseamna cină - Dex Online

cină definitie

cínă (cíne), s. f. – Masă de seară. – Mr., megl. țină, istr. cirę. Lat. cēna (Pușcariu 362; Candrea-Dens., 341; REW 1806; DAR); cf. it., prov., sp. cena, port. cea.Der. cinioară, s. f. (ceasul cinei), cf. prînzișor; cuvînt pe care Drăganu, Dacor., III, 693-5 și DAR îl consideră reprezentant al lat. cinae hora, dar care este un dim. cu suf. -oară, cf. Graur, BL, III, 19. substantiv feminin cină

cínă f., pl. e (lat. cêna, ca plin, senin, lin d. plênus, serênus, lênis; it. pv. sp. cena, pg. cea. Cp. cu geană, pană, din gĕra, pĕnna, cu e scurt). Rar. Prînzu de seară: cina cea de taĭnă. V. masă și ojină. substantiv feminin cină

cínă s. f., g.-d. art. cínei; pl. cíne substantiv feminin cină

cină f. mâncare sau masă de seară; cina Domnului cina lui Hristos cu apostolii în ajunul răstignirii; cina cea de taină, sfânta împărtășire sau cuminecătură. [Lat. CENA]. substantiv feminin cină

CÍNĂ, cine, s. f. Masă de seară; mâncare pregătită pentru această masă. ◊ Cina cea de taină = masă luată de Isus Hristos împreună cu apostolii Săi în seara de dinaintea răstignirii. – Lat. cena. substantiv feminin cină

CÍNĂ, cine, s. f. (Mai ales în Transilv.) Masa de seară; mîncare pregătită pentru această masă. Frunzărise o gazetă și o aruncase. Aștepta cina. SADOVEANU, N. F. Cina era gata și masa pusă. CARAGIALE, O. II 257. Ochii ei cei cu lumină Mult mă strigă de la cină. JARNÍK- BÎRSEANU, D. 33. substantiv feminin cină

Cina m. 1. Roman celebru, de mai multe ori consul, partizan al lui Mariu, însângera Roma cu proscripțiunile sale și muri asasinat (84 a. Cr.); 2. descendent al lui Pompeiu, conspiră în contra lui August, care îl iertă (subiectul unei frumoase tragedii de Corneille). temporar cina

3) cin, a v. intr. V. cinez. verb tranzitiv cin

ciná (a ~) vb., ind. prez. 3 cineáză verb tranzitiv cina

cinà v. a mânca seara. [Lat. CENARE]. verb tranzitiv cinà

CINÁ, cinez, vb. I. Intranz. și tranz. A lua masa de seară. – Lat. cenare. verb tranzitiv cina

ciná (-éz, -át), vb. – A lua masa de seară. – Mr., megl., țin, istr. cir. Lat. cēnāre (Pușcariu 369; Candrea-Dens., 342; REW 1803; DAR); cf. it. cenare, prov., cat., sp. cenar, port. cear. Cf. cină. verb tranzitiv cina

CINÁ, cinez, vb. I. Intranz. (Mai ales în Tran­silv.) A lua masa de seară. Să vii și tu acolo, să cinăm împreună pe la 7. CARAGIALE, O. VII 225. Șezură nițel, de se odihniră de drum, cinară împreună și se culcară. ISPIRESCU, L. 53. Tranz. Nemîncat toată ziua, el cină ce-i dăduse baba. EMINESCU, N. 20. Badea meu cel supărat, Da aseară ce-ai cinat? JARNÍK-BÎRSEANU, 54. verb tranzitiv cina

cinéz v. intr. (lat. cênare). Mănînc la cină. – Și cin: s´aŭ întors să cine (VR. 1924, 9, 287). V. prînzesc. verb tranzitiv cinez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cină

cină   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ci cina
plural cine cinele
genitiv-dativ singular cine cinei
plural cine cinelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z