cimili definitie

cimilí (cimilésc, cimilít), vb. – A propune sau a interpreta. – Var. ciumili. Creație expresivă (Graur, BL, IV, 91, 97). Intenția expresivă este ideea de „a căuta pe dibuite”, ca în ciuguli (var. ciumeli, cimili) „a ciupi de ici colo apucînd hrana cu ciocul”, care este același cuvînt. Celelalte ipoteze nu conving: din sl. ciniti „a aranja” (Cihac, II, 52); din sl. činilica „vrăjitoare” (Bogrea, Dacor, I, 279); din sb. čemu „de ce” (Candrea). DAR propune mr. ciumuli „a mesteca”, megl. ciumili „a face glume”, care par de asemenea cuvinte expresive. Der. cimel (var. cinel, ciumel, cimilea(gă), cimiligă, etc.), interj. (formulă inițială a ghicitorilor), der. expresiv și, prin urmare, neregulat (după DAR ar fi imper. de la *cimeli, de la a cimili; dar nici imper. nu are această formă, nici nu explică această ipoteză păstrarea lui l; după Leca Morariu, apud DAR, și Scriban, Arhiva, 1912, în loc de *cinea-l „ghicește”, imper. al unui vb. ieșit din uz *cini, din sl. činiti „a aranja”; cf. Conev 102; după Odobescu, în loc de *cine-l, de la cine, pron., ipoteze inadmisibile); cimilitură, s. f. (ghicitoare). verb tranzitiv cimili

CIMILÍ, cimilesc, vb. IV. 1. Intranz. A spune cimilituri. 2. Tranz. A alcătui o cimilitură. verb tranzitiv cimili

cimilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cimilésc, imperf. 3 sg. cimileá; conj. prez. 3 să cimileáscă verb tranzitiv cimili

CIMILÍ, cimilesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A spune, a face sau a interpreta cimilituri. – Et. nec. verb tranzitiv cimili

CIMILÍ, cimilesc, vb. IV. 1. Intranz. A spune cimilituri. Și el cum ședea, Astfeli cimilea Copiilor săi... MARIAN, S. 321. 2. T r a n z. A alcătui o cimilitură, a transpune un cuvînt într-o cimilitură. (Refl. pas., despre cuvintele transpuse) Sufletul se cimilește așa: Am o căsuță, și-n căsuță am o porumbiță; dac-a zbura porumbița, ce mi-i bună lădița SEZ. III 239. – Variantă: ciumelí (GOROVEI, C. 289) vb. IV. verb tranzitiv cimili

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului cimili

cimili   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cimili cimilire cimilit cimilind singular plural
cimilind cimiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cimilesc (să) cimilesc cimileam cimilii cimilisem
a II-a (tu) cimilești (să) cimilești cimileai cimiliși cimiliseși
a III-a (el, ea) cimilește (să) cimileai cimilea cimili cimilise
plural I (noi) cimilim (să) cimilim cimileam cimilirăm cimiliserăm
a II-a (voi) cimiliți (să) cimiliți cimileați cimilirăți cimiliserăți
a III-a (ei, ele) cimilesc (să) cimilească cimileau cimili cimiliseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z