cimbir definitie

cimbír (-re), s. n. – Acoperămînt de cap pentru femei, broboadă, basma. – Var. cimbel, cember. Mr. cimber. Tc. çember (Șeineanu, II, 127); cf. ngr. τσεμπέρι, alb. cember. temporarcimbir

cimbér n., pl. e (turc. čember, tulpan, basma, d. pers. čember, lucru învălătucit; bg. čumber, sîrb. čember, ngr. tzembéri, ĭașmac). Munt. Tulpan dirmea. – Și cimbel, cimbir și cĭumber. În Trans. címbir, gimbir și gĭumbir, tulpanu de borangic al mireselor și al femeilor măritate, peste care, cînd ĭese în lume, pun „cîrpa” (barișu). V. fachĭol. temporarcimber

cimbir n. 1. (în județele de pe lângă Dunăre) maramă de bumbac cu puncte mari roșatice: să-ti cumperi cimbir și fes POP.; 2. Tr. (gimbir) ștergar cu care nașele îmbrobodesc mireasa. [Turc. ČEMBER]. temporarcimbir

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicimbir

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z