cilic definitie
- Vezi aici mai multe rimecilic
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuci
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucil
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuic
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina culic
cilíc (cilícuri), s. n. – 1. Oțel. – 2. (Pl.) Bile ornamentale de oțel. – Var. celic. Mr. ciliche. Tc. çelik (Roesler 608; Cihac, 565; Meyer 442; Berneker 139; Lokotsch 408); cf. ngr. τσελίϰι, alb. tšel’ik, bg., sb. čelik. substantiv neutrucilic
cilíc n., pl. urĭ (turc. čelik, oțel). Oțel, maĭ ales cel întrebuințat la fabricarea butonilor ordinarĭ, a mărgelelor și a altor obiecte eftine [!]. Mărgea de oțel. substantiv neutrucilic
cilìc n. oțel prefăcut în bobite găurite ce servesc de podoabă. [Turc. ČELIK]. substantiv neutrucilìc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicilic
| cilic substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | cilic | cilicul |
| plural | cilicuri | cilicurile | |
| genitiv-dativ | singular | cilic | cilicului |
| plural | cilicuri | cilicurilor | |