cifrare definitie

CIFRÁRE s.f. Acțiunea de a cifra. [< cifra]. substantiv feminincifrare

cifráre (ci-fra-) s. f., g.-d. art. cifrắrii substantiv feminincifrare

CIFRÁRE s. f. Faptul de a cifra; cifraj. – V. cifra. substantiv feminincifrare

*zéro n., pl. zérurĭ (fr. zéro, d. it. zero, maĭ vechĭ zéfiro, d. ar. șifr [ca lira din livra, livră1, tradus după indianu sûnya, deșert, vid. V. cifră). Aritm. Nulă, un semn (de forma litereĭ O) care n´are nicĭ o valoare singur, dar, pus după altă cifră, o mărește de zece orĭ. Fig. Om nul. A reduce la zero, a reduce la nimic, a desființa. Fig. Temperatura la care se topește gheața orĭ îngheață apa: la zero grade. – Ĭohan Tropfe (Geschichte der Elementar-Mathematik, vol. I) dă etim. de maĭ sus și zice că Leonardo Pisano (pe la 1180-1250) a latinizat cuvîntu scriind zephirum, ĭar Ĭordanus Nemorarius († 1237) și alțiĭ, anonimĭ, aŭ uzitat forma cifra. De aci fr. chiffre (într´un ms. de la 1356 și´n cartea luĭ Nicolas Chuquet, le Triparty, din 1434) cu înț. de „zero”. – În Italia apare zero. De aicĭ pătrunde în cărțile tipărite (ca la Calandri, în 1491, și la Luca Bacioli). Apoĭ fu adoptat de Francejĭ ca să deosebească chiffre de zero. Dar chear la 1611, 1634, 1643, și chear [!] la Euler, 1783, și la Gauss, 1789, cifra înseamnă „zero”. – În seculu [!] 12 apare nulla în traducerĭ după arabă și e uzitat de Chuquet în 1484 și´ntr´un ms. german anonim din 1488. – În sec. 16 Germaniĭ zic null. Tartaglia (1499-1557) zice: circolo, cifra, zero, nulla. – La noĭ, Asachi zice nulă și (maĭ rar) zero. – Decĭ, din ar. al-șifr (al art.) vine și cifră, și zero. verb tranzitivzero

CIFRÁ vb. I. 1. refl. A se calcula, a se evalua în cifre. 2. tr. A scrie, a transmite un text prin cifru. [< fr. chiffrer]. verb tranzitivcifra

CIFRÁ vb. I. refl. a se calcula în cifre. II. tr. a transmite un text prin cifru. (< fr. chiffrer) verb tranzitivcifra

cifrà v. 1. a calcula cu cifre; 2. a numerota: a cifra paginile; 3. a evalua în cifre: a cifra produsul unei moșteniri. 4. a scrie cu litere secrete: a cifra o depeșă. verb tranzitivcifrà

CIFRÁ, cifrez, vb. I. 1. Refl. A se evalua (în cifre) la..., a atinge suma de... 2. Tranz. A transpune un text în cifru. – Din fr. chiffrer (refăcut după cifră). verb tranzitivcifra

cifrá (a ~) (ci-fra) vb., ind. prez. 3 cifreáză verb tranzitivcifra

CIFRÁ, cifrez, vb. I. 1. Refl. Ase evalua, a se calcula în cifre. Cheltuielile se cifrează la suma de... 2. T r a n z. A aplica unui text un cifru. Cifrează telegrama. verb tranzitivcifra

*cifréz v. tr. (it. cifrare, fr. chiffrer). Socotesc, calculez, evaluez, estimez, prețuĭesc: a cifra venitu uneĭ moșiĭ. Numerotez: a cifra paginile. Scriŭ cu cifre secrete: a cifra o telegramă. V. refl. Am valoare, prețuĭesc, mă suĭ la cutare cifră: venitu se cifrează la sute de miĭ, cu sutele de miĭ. verb tranzitivcifrez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicifrare

cifrare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cifrare cifrarea
plural cifrări cifrările
genitiv-dativ singular cifrări cifrării
plural cifrări cifrărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z