cidru definitie

CÍDRU s.n. Băutură alcoolică care se obține prin fermentarea mustului de mere. [< fr. cidre]. substantiv neutrucidru

cídru s. n. – Băutură obținută prin fermentarea mustului de mere. Fr. cidre. substantiv neutrucidru

CÍDRU s. n. băutură obținută prin fermentarea alcoolică a mustului de mere. (< fr. cidre) substantiv neutrucidru

*cídru n., pl. urĭ (fr. cidre, d. lat. sícĕra devenit císĕra, cisre, cisdre, cidre. V. cighir, sicheră). Barb. Vin de mere saŭ de alte poame. substantiv neutrucidru

cídru1, s.n. – Băutură obținută prin fermentarea sucului de mere. „Mărul este folosit în medicina populară pentru boli de stomac, insomnie, în pomezi pentru crăpăturile pielii, astenie nervoasă, răceli. Merele se tescuiesc, obținându-se cidrul (vin de mere)” (Borza 1968: 107). – Din fr. cidre (DER). substantiv neutrucidru

cídru2, (cedru), s.n. – (bot.) Tuia; arborele vieții (chidru, tidru, tindru) (Viman 1989): „Numai-n munte este-un t’idru / Așa tinerel și mândru” (Papahagi 1925: 199). – Lat. cedrus, prin intermediul sl. kedrŭ (DER). substantiv neutrucidru

cídru (ci-dru) s. n., art. cídrul substantiv neutrucidru

cidru n. mied. substantiv neutrucidru

CÍDRU s. n. Băutură alcoolică obținută prin fermen­tarea mustului de mere (mai rar de pere sau de alte fructe). substantiv neutrucidru

CÍDRU s. n. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea sucului de mere (sau a altor fructe). – Din fr. cidre. substantiv neutrucidru

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicidru

cidru  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cidru cidrul
plural
genitiv-dativ singular cidru cidrului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z