reduceri si promotii 2018
Definitie ciclu - ce inseamna ciclu - Dex Online
Alege sensul dorit: ciclu - substantiv masculin ciclu - substantiv neutru

ciclu definitie

CÍCLU1 s. n. 1. succesiune, șir de fenomene, de stări, de manifestări care se produc în cadrul unui proces repetabil totdeauna în aceeași ordine. ♦ teoria ~ ului istoric = teorie care susține că procesul istoric se desfășoară în cerc închis, printr-o „veșnică întoarcere”. ◊ serie, număr de luni, ani etc. după care se reproduc constant anumite fenomene. ◊ serie de producții literare, muzicale, de opere științifice etc. având o temă comună. 2. lanț închis de atomi din molecula unei substanțe. 3. ansamblu de valori succesive luate de o mărime periodică în timpul unei perioade. ♦ ~ pe secundă = herț; ~ de producție = perioadă în decursul căreia obiectele muncii trec prin toate fazele procesului de producție, până la stadiul de produs finit; (agr.) perioada de la pregătirea terenului până la recoltarea, livrarea sau depozitarea producției. (< fr. cycle, lat. cyclus) substantiv masculin ciclu

-CICLU2 elem. cicl(o)-. substantiv masculin ciclu

CÍCLI s. m. pl. v. CÍCLU (4). (Fiz.; ieșit din uz la noi; în construcția) Cicli pe secundă = hertzi. – [DEX '96] substantiv masculin cicli

cíclu (ci-clu) s. n., art. cíclul; pl. cícluri substantiv masculin ciclu

-CICLU2 elem. cicl(o)-. substantiv neutru ciclu

CÍCLU, cicluri, s. n. 1. Lanț complet de fenomene, de stări etc. care se realizează într-un interval de timp anumit și care epuizează, în ansamblul lor, evoluția unui anumit proces. Ciclul M-B-M (= marfă – bani – marfă) are ca punct de plecare, la o extremitate a sa, o marfă și se încheie, la cealaltă extremitate, cu altă marfă, care părăsește circu­lația, intrînd in sfera consumației. MARX, C. I 162. ◊ Ciclu industrial = (în economia capitalistă) perioadă care cuprinde fazele: criză, depresiune, înviorare, avînt și care în timpul crizei generale a sistemului capitalist mondial se scurtează și se deformează, faza de avînt dispărînd și crizele devenind mai violente și mai distru­gătoare. În linii mari, mișcările de ordin general ale sala­riului sînt reglementate în mod exclusiv de expansiunea și contracțiunea armatei industriale de rezervă, care cores­pund alternărilor periodice ale ciclului industrial. MARX, I 571. Ciclu anual = perioadă de un an în care pămîntul face o rotație completă în jurul soarelui. Ciclu solar - perioadă de 28 de ani, după expirarea căreia datele diferi­telor zile ale anului cad în aceleași zile din săptămînă. 2. Totalitatea fenomenelor, faptelor, acțiunilor etc. legate între ele. ◊ Ciclu de conferințe (sau lecții) = serie de conferințe (sau lecții) care tratează diverse aspecte ale unui subiect unitar. Posturile de radio duc o acțiune sus­ținută de. propagandă a ideilor marxism-leninismului, în care scop s-au introdus și cicluri speciale de conferințe. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2654. ♦ Grup de producții literare care au o temă comună. Cercam tihnit o nouă poezie, Ca să-mi continui ciclul de la țară, Cînd fantomatic prinde să transpară Pe manuscris o umbră viorie. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 18. substantiv neutru ciclu

CÍCLU s.n. 1. Serie, lanț de fenomene, de stări etc., care se produc totdeauna în aceeași ordine. ♦ Serie, număr de luni, de ani etc., după care se reproduc constant anumite fenomene în aceeași ordine. ♦ Serie de producții literare, de opere științifice etc. cu temă comună. 2. Lanț închis de atomi din molecula unei substanțe. 3. Totalitatea stărilor succesive prin care trece un sistem fizic într-o transformare ciclică. 4. Unitate de măsură pentru frecvență (la vibrații), reprezentând frecvența unei vibrații cu perioada de o secundă. [Pl. -uri. / < lat. cyclus, cf. it. ciclo, fr. cycle, gr. kyklos – cerc]. substantiv neutru ciclu

cíclu (cicluri), s. n. – Succesiune de fenomene, stări etc. care se realizează la un anumit interval de timp. – Var. chiclu. Fr. cycle, lat. cyclus, înv. (sec. XVIII) din gr. ϰύϰλος. – Der. ciclic, adj. substantiv neutru ciclu

CÍCLU1 s. n. 1. succesiune, șir de fenomene, de stări, de manifestări care se produc în cadrul unui proces repetabil totdeauna în aceeași ordine. ♦ teoria ~ ului istoric = teorie care susține că procesul istoric se desfășoară în cerc închis, printr-o „veșnică întoarcere”. ◊ serie, număr de luni, ani etc. după care se reproduc constant anumite fenomene. ◊ serie de producții literare, muzicale, de opere științifice etc. având o temă comună. 2. lanț închis de atomi din molecula unei substanțe. 3. ansamblu de valori succesive luate de o mărime periodică în timpul unei perioade. ♦ ~ pe secundă = herț; ~ de producție = perioadă în decursul căreia obiectele muncii trec prin toate fazele procesului de producție, până la stadiul de produs finit; (agr.) perioada de la pregătirea terenului până la recoltarea, livrarea sau depozitarea producției. (< fr. cycle, lat. cyclus) substantiv neutru ciclu

*cíclu n., pl. urĭ și e (vgr. kýklos, rudă cu lat. cĭrcus, cerc, inel). Period [!] după care aceleașĭ fenomene astronomice se reproduc în aceĭașĭ ordine: ciclu lunar, solar. Grup, șir, serie (de poeme epice cu acelașĭ subĭect, de conferențe [!], ș. a.): ciclu breton. – Ciclu lunar e de 10 anĭ, după care fazele luniĭ revin la aceleașĭ epocĭ. Se maĭ numește și număr de aur, fiind-că Atenieniĭ, entuziasmațĭ de această descoperire, datorită astronomuluĭ Metone (432 în ainte [!] de Hristos), însemnară cu litere de aur pe table de marmură proprietățile cicluluĭ lunar. – Ciclu solar e de 18 anĭ, după care anu începe cu aceleașĭ zile. Era creștinească începînd în al zecelea an al cicluluĭ, dacă vreĭ să afli număru cicluluĭ unuĭ an, adaugĭ 9 la anu de care e vorba și împarțĭ suma pin [!] 28. substantiv neutru ciclu

ciclu n. 1; periodul unui număr oarecare de ani, la sfârșitul căruia fenomenele astronomice se reproduc în aceeaș ordine; ciclu solar, spațiu de 28 ani; ciclu lunar, spațiu de 19 ani; 2. grup de poeme epice raportându-se la acelaș eveniment: ciclu breton. substantiv neutru ciclu

CÍCLU, cicluri, s. n. 1. Succesiune de fenomene, stări, operații, manifestări etc. în evoluția unui proces repetabil, începând de la o anumită situație până când se revine la o situație identică sau asemănătoare cu cea inițială; totalitatea fenomenelor, faptelor, acțiunilor etc. legate între ele. ◊ Ciclu anual = perioadă de un an în care pământul face o rotație completă în jurul soarelui. Ciclu solar = perioadă de 28 de ani după expirarea căreia datele diferitelor zile ale anului cad în aceleași zile din săptămână. Ciclu de conferințe (sau de lecții etc.) = serie de conferințe (sau de lecții etc.) unite de o tematică generală comună. ♦ (Și în sintagma ciclu menstrual) Menstruație. ♦ Durata unui ciclu (1). ♦ Diagramă care reprezintă un ciclu (1). ♦ Grup de producții (literare, muzicale) care au o temă comună. 2. Lanț închis de atomi din molecula unei substanțe. 3. Totalitatea valorilor succesive ale unei mărimi periodice în cursul unei perioade date. 4. (Fiz.; ieșit din uz; în construcția) Cicli pe secundă = hertzi. – Din fr. cycle, lat. cyclus. substantiv neutru ciclu

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ciclu

ciclu   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciclu ciclul
plural cicli ciclii
genitiv-dativ singular ciclu ciclului
plural cicli ciclilor
ciclu   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciclu ciclul
plural cicli ciclii
genitiv-dativ singular ciclu ciclului
plural cicli ciclilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z