cíci, cicea, adj. – 1. Frumos, drăguț: „S-o făcut lelia cicică / Cu fărină din potică” (Bârlea 1924 II: 295). 2. (s.f.) Lucru scump, de preț: „Porția musai să iasă / De unde focu-a ieși / Dacă umblă după cicí” (Bârlea 1924 II: 190). – Creație expresivă infantilă (DER). temporarcici
Cici m. pl. numele Slavilor din Ciceria: Sârbi și Români refugiați în sec. XVI de frica Turcilor. temporarcici