CICATRIZÁT, -Ă, cicatrizați, -te, adj. (Despre răni) Vindecat, închis. – V. cicatriza. adjectivcicatrizat
CICATRIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) vindeca lăsând o cicatrice. ♦ refl. (Fig.) A se calma, a se liniști, a uita. [< fr. cicatriser]. verbcicatriza
CICATRIZÁ vb. tr., refl. a (se) vindeca lăsând o cicatrice. (< fr. cicatriser) verbcicatriza
cicatrizá (a se ~) (-ca-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 se cicatrizeáză verbcicatriza
cicatrizà v. 1. a închide o rană; 2. fig. a alina: timpul cicatrizează necazurile. verbcicatrizà
CICATRIZÁ, pers. 3 cicatrizează, vb. I. Refl. (Despre plăgi) A se vindeca, a se închide lăsând o cicatrice. – Din fr. cicatriser. verbcicatriza
CICATRIZÁ, cicatrizez, vb. I. Refl. (Despre răni) A se vindeca, a se închide, a se tămădui lăsînd o cicatrice. verbcicatriza
*cicatrizéz v. tr. (fr. cicatriser, mlat. cicatrizare, cl. cicatríco, -áre). Forostesc, închid o rană prin vindecare. V. refl. Rănile s´aŭ cicatrizat. verbcicatrizez
cicatrizat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | cicatrizat | cicatrizatul | cicatrizată | cicatrizata |
plural | cicatrizați | cicatrizații | cicatrizate | cicatrizatele | |
genitiv-dativ | singular | cicatrizat | cicatrizatului | cicatrizate | cicatrizatei |
plural | cicatrizați | cicatrizaților | cicatrizate | cicatrizatelor |