CICATRIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) vindeca lăsând o cicatrice. ♦ refl. (Fig.) A se calma, a se liniști, a uita. [< fr. cicatriser]. verbcicatriza
CICATRIZÁ vb. tr., refl. a (se) vindeca lăsând o cicatrice. (< fr. cicatriser) verbcicatriza
cicatrizá (a se ~) (-ca-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 se cicatrizeáză verbcicatriza
cicatrizà v. 1. a închide o rană; 2. fig. a alina: timpul cicatrizează necazurile. verbcicatrizà
CICATRIZÁ, pers. 3 cicatrizează, vb. I. Refl. (Despre plăgi) A se vindeca, a se închide lăsând o cicatrice. – Din fr. cicatriser. verbcicatriza
CICATRIZÁ, cicatrizez, vb. I. Refl. (Despre răni) A se vindeca, a se închide, a se tămădui lăsînd o cicatrice. verbcicatriza
*cicatrizéz v. tr. (fr. cicatriser, mlat. cicatrizare, cl. cicatríco, -áre). Forostesc, închid o rană prin vindecare. V. refl. Rănile s´aŭ cicatrizat. verbcicatrizez
cicatriza verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)cicatriza | cicatrizare | cicatrizat | cicatrizând | singular | plural | ||
cicatrizând | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | (să)— | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | (să)— | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) | cicatrizează | (să)— | cicatriza | cicatriză | cicatrizase | ||
plural | I (noi) | — | (să)— | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | (să)— | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) | cicatrizează | (să)cicatrizeze | cicatrizau | cicatrizară | cicatrizaseră |