cianogen definitie

credit rapid online ifn

CIANOGÉN s.n. Cian. [Pron. ci-a-. / < fr. cyanogène]. substantiv neutrucianogen

CIANOGÉN s. n. cian. (< fr. cyanogène) substantiv neutrucianogen

credit rapid online ifn

*cianogén n. (vgr. kyanós, albastru, și -gen din oxi-gen). Chim. Un corp gazos, veninos care arde cu flacără roșiatică (C2 Az2). Se licheface [!] la -25° supt [!] presiunea normală, ferbe [!] la -21° și se cristalizează la -34°. Preparat de Gay-Lussac la 1811. substantiv neutrucianogen

cianogén (ci-a-) s. n. substantiv neutrucianogen

cianogen n. gaz incolor compus din carbon și azot. substantiv neutrucianogen

CIANOGÉN s. n. (Chim.) Cian. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanogène. substantiv neutrucianogen

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicianogen

cianogen  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cianogen cianogenul
plural
genitiv-dativ singular cianogen cianogenului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z