chiságă f., pl. inuz. ăgĭ (sîrb. kesega, un fel de obleț maĭ mare). Mold. sud. Albitură, cantitate de pește mic. – Și chisoagă (nord) și chesacă. V. plevușcă. substantiv femininchisagă
CHIȘOÁGĂ s. f. (Reg.) Amestecătură de pește mic. substantiv femininchișoagă
chisoágă s. f. – Plevușcă, albitură. Mag. keszeg „Cyprinus” (DAR) sau sb. kesega „plevușcă” (Scriban). substantiv femininchisoagă
chisoágă, V. chisagă. substantiv femininchisoagă
chișoagă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | chișoagă | chișoaga |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | chișoage | chișoagei |
plural | — | — |