CUIRASÁT, -Ă, cuirasați, -te, s. n., adj. 1. S. n. Navă de război de mare tonaj, protejată de o cuirasă și înarmată cu artilerie grea. 2. Adj. (Despre nave de război) Protejat de o cuirasă și înarmat cu artilerie grea. [Pr.: cu-i-. – Var.: chiurasát s. n.] Din fr. cuirassé. substantiv neutrucuirasat
*chĭurasát, -ă adj. (fr. cuirassé). Cu chĭurasă. S. n., pl. e. Vapor de războĭ acoperit cu chĭurasă. substantiv neutruchĭurasat
CHIURASÁT s. n. v. cuirasat. substantiv neutruchiurasat
chiurasat substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | chiurasat | chiurasatul |
plural | chiurasate | chiurasatele | |
genitiv-dativ | singular | chiurasat | chiurasatului |
plural | chiurasate | chiurasatelor |