chiuli definitie
- Vezi aici mai multe rimechiuli
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuch
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuchi
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina culi
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuuli
chíuĭ și (rar) -ĭésc, a -í, v. intr. (d. chiŭ). Strig de bucurie. – Rar și chiuli (vest). verbchiuĭ
chiuli, chiulesc v. i. 1. a se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații / a unei îndatoriri 2. a absenta nemotivat de la școală, de la facultate, de la serviciu verbchiuli
chiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulésc, imperf. 3 sg. chiuleá; conj. prez. 3 să chiuleáscă verbchiuli
CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul. verbchiuli
CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. I n t r a n z. A se sustrage de la o datorie fără motiv serios, a trage chiulul. verbchiuli
chiulésc v. intr. (iu 2 silabe). V. chiuĭ. verbchiulesc
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluichiuli
| chiuli verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)chiuli | chiulire | chiulit | chiulind | singular | plural | ||
| chiulind | chiuliți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | chiulesc | (să)chiulesc | chiuleam | chiulii | chiulisem | |
| a II-a (tu) | chiulești | (să)chiulești | chiuleai | chiuliși | chiuliseși | ||
| a III-a (el, ea) | chiulește | (să)chiuleai | chiulea | chiuli | chiulise | ||
| plural | I (noi) | chiulim | (să)chiulim | chiuleam | chiulirăm | chiuliserăm | |
| a II-a (voi) | chiuliți | (să)chiuliți | chiuleați | chiulirăți | chiuliserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | chiulesc | (să)chiulească | chiuleau | chiuliră | chiuliseră | ||