chiuli definitie

chíuĭ și (rar) -ĭésc, a -í, v. intr. (d. chiŭ). Strig de bucurie. – Rar și chiuli (vest). verb chiuĭ

chiuli, chiulesc v. i. 1. a se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații / a unei îndatoriri 2. a absenta nemotivat de la școală, de la facultate, de la serviciu verb chiuli

chiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulésc, imperf. 3 sg. chiuleá; conj. prez. 3 să chiuleáscă verb chiuli

CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul. verb chiuli

CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. I n t r a n z. A se sustrage de la o datorie fără motiv serios, a trage chiulul. verb chiuli

chiulésc v. intr. (iu 2 silabe). V. chiuĭ. verb chiulesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului chiuli

chiuli   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) chiuli chiulire chiulit chiulind singular plural
chiulind chiuliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) chiulesc (să) chiulesc chiuleam chiulii chiulisem
a II-a (tu) chiulești (să) chiulești chiuleai chiuliși chiuliseși
a III-a (el, ea) chiulește (să) chiuleai chiulea chiuli chiulise
plural I (noi) chiulim (să) chiulim chiuleam chiulirăm chiuliserăm
a II-a (voi) chiuliți (să) chiuliți chiuleați chiulirăți chiuliserăți
a III-a (ei, ele) chiulesc (să) chiulească chiuleau chiuli chiuliseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z