reduceri si promotii 2018
Definitie chiulaf - ce inseamna chiulaf - Dex Online

chiulaf definitie

chiuláf (chiuláfuri), s. n. – Căciulă turcească. Tc. külah (Șeineanu, II, 118; Meyer 229; Lokotsch 1232); cf. alb. külaf, bg. kjukaf, sb. ćulaf. Din der. tc. külahci „vînzător de căciuli” și apoi „șmecher” (pentru evoluția cf. papugiu, cioflingar), provine rom. chiulangiu, s. m. (șmecher; elev care chiulește), cf. Scriban, Arhiva, XXIII (1912), p. 382; Iogu, GS, IV, 388; DAR. De la acest cuvînt s-a reconstruit în rom. chiul, s. n. (înșelătorie, festă, renghi; în limbaj școlăresc, absență nejustificată). Reducerea este destul de nefirească (cf. chiulhangiuchiulhan), astfel încît este de presupus că trebuie să se fi produs înainte de propagarea formei chiulangiu (unde n este tîrziu și analogic), adică, pornindu-se de la o formă *chiulagiu. Mai puțin probabilă este explicația lui E. Lange Kowall, GS, VII, 296, care pleacă de la expresia din limbajul școlăresc fr., tireu au cul, întrucît astfel de împrumuturi sînt puțin uzuale în rom., și pentru că fonetismul din fr. nu explică deloc consoana finală. Totuși, această explicație este acceptată de Graur, BL, XIV, 107. – Der. chiuli, vb. (a lipsi fără motiv, a o șterge); chiuleală, s. f. (cursă, figură proastă; absență, fugă). substantiv neutru chiulaf

chĭuláf n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] külah, căcĭulă, (fig.) păcăleală [de unde și var. rom. chĭul], külah etmek, a trage chĭulu; alb. bg. kĭulĕaf. V. zărculă. Vechĭ. Căcĭulă turcească. Azĭ. Fam. La așa cap, așa chĭulaf, la așa minte proastă, așa păcăleală. substantiv neutru chĭulaf

chiuláf (chiu-) (înv.) s. n., pl. chiuláfuri substantiv neutru chiulaf

chiulaf n. 1. căciulă turcească: Sinan își pierdu chiulaful și feregeaua BĂLC.; 2. căciulă în genere: la așa cap așa chiulaf PANN. [Turc, KÜLAH]. substantiv neutru chiulaf

CHIULÁF, chiulafuri, s. n. (Înv.) Un fel de căciulă turcească mare (în jurul căreia se înfășura turbanul). – Din tc. külâh. substantiv neutru chiulaf

CHIULÁF, chiulafuri, s. n. (Învechit) Un fel de căciulă turcească, asemănătoare cu ișlicul. Osmanlii și bostangii Au să curgă mii de mii, Ah! aman, aman! Să ne puie un chiulaf. ALECSANDRI, T. I 305. substantiv neutru chiulaf

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului chiulaf

chiulaf   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chiulaf chiulaful
plural chiulafuri chiulafurile
genitiv-dativ singular chiulaf chiulafului
plural chiulafuri chiulafurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z