pităríe f. (d. pitar). Vechĭ. Rangu pitaruluĭ. Azĭ. Mold. Trans. Casă în care se face pîne [!]. Meseria de a face pîne: a învăța pităria. – Mold. Pop. chitărie. Munt. brutărie. substantiv femininpitărie
chitărie | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | chitărie | chităria |
plural | chitării | chităriile | |
genitiv-dativ | singular | chitării | chităriei |
plural | chitării | chităriilor |