chitră definitie

chitră, chitre s. f. persoană de vază. substantiv feminin chitră

chítră f., pl. e (ngr. kitron, lămîĭe; bg. kitra. V. citric). Sud. Un fel de lămîĭe de 4-5 orĭ maĭ mare de cît cele obișnuite și din care se face dulceață. – În est chitru m. substantiv feminin chitră

chítră (chi-tră) s. f., g.-d. art. chítrei; pl. chítre substantiv feminin chitră

chitră f. rodul chitrului, un fel de lămâie mare și mirositoare, cu coaja groasă, din care se face dulceață. substantiv feminin chitră

CHÍTRĂ, chitre, s. f. Fructul comestibil al chitrului, cu aspectul unei lămâi mari. Din ngr. kitra (pl. lui kitron). substantiv feminin chitră

CHÍTRĂ, chitre, s. f. Fruct al chitrului, de forma și de culoarea unei lămîi mari, cu miezul alb, acru-amărui, din care se face dulceață. substantiv feminin chitră

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului chitră

chitră   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chitră chitra
plural chitre chitrele
genitiv-dativ singular chitre chitrei
plural chitre chitrelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z